0
Autor: Sorin Delaskela
Rating:
Editura: BrumaR
Anul apariţiei: 2010
164 pagini
ISBN: 978-973-602-544-0

„Serile scriam încet, cu un singur deget apăsând tastele, scriam literaturile mele fără strălucire, le scriam din disperare, din frica aceea îngrozitoare de a nu muri, din frica orbitoare a singurătăţii, eram naiv, voiam să înfrâng moartea şi singurătatea cu literatura asta a mea măruntă, patetică, scrisă cu un singur deget apăsând tastele.” (Lecţia de franceză) Luciditatea este unul din elementele comune ale celor 30 de povestiri cuprinse în volumul Noaptea pisicilor lungi. Fie că ţinteşte literatura, care nu mai este o salvatoare de suflete, fie că se îndreaptă spre oameni, portretizaţi ca amestec de naivitate şi oroare, povestitorul acestor momente din viaţa oraşului nu-şi ascunde deziluzia. Poate că fragmentul „autocritic” pe care l-am citat e doar semnul unei modestii ironice. În orice caz, literaturile mici ale lui Sorin Delaskela, din care puteţi citi şi pe blogul său, au profunzime şi farmec.

Povestirile sunt instantanee ale vieții urbane, la fel de interesante ca fotografiile sau paginile de istorie. Descriu o varietate de personaje, de la bețivul care filosofează la pasionații de cărți, și întîmplările lor mărunte, cotidianul gri, pastelat însă cu reflecțiile empatice ale naratorului. Aceasta e lumea anonimilor, cei care își duc viețile lor ascunse și rareori ajung personaje în literatură. Iar atunci, firește, ca să fie prototip pentru categoria anonimilor...Însă e o lume pe care Sorin Delaskela o descrie în toată splendoarea ei, amestec de banalitate și miraculos, decadență și măreție. Pînă la urmă, este vorba despre fresca vieții cotidiene nespectaculoase, văzută cu o sensibilitate aparte și salvată cumva de la uitare.

Dacă ar fi să mă folosesc de-o metaforă, aș spune că Sorin Delaskela scrie ca și cum ar merge, acrobatic, pe sîrmă. Înclină spre cinism, apoi se întoarce spre duioșie. Împărtășește lucruri tulburătoare despre sufletul omenesc, apoi le desăvîrșește într-un truism. Deși am avut tresăriri la fiecare schimbare a sensului de acest fel, el e povestitorul ideal pentru o lume care se zbate între frumusețe și mizerie.

Ce povestește? Un mister detectiv, la marginea derizoriului, din păcate suspendat după ce curiozitatea declanșează o serie de ipoteze în mintea cititorului, educat în romane sau filme cu intrigă polițistă. O succesiune de relații amoroase, impregnate de cenușiul obișnuit și, de data aceasta, neizbăvite prin sex. Diferite scene din viața casnică, din cea de birou, de instituție leneșă, din viața barurilor și a străzilor pustii.

Dincolo de aceste înlănțuiri se află întrebarea: De ce ești aici? Noaptea pisicilor lungi este și o rafinată reflecție asupra sensurilor pentru care trăiesc oamenii, fie că e vorba despre scris, despre salvat cărți, despre iubire sau despre autodistrugere. Probabil că mesajul ei provocator va ajunge mai direct la cei care se află într-un moment în care își pun problema sensului și menirii lor în propria viață. Filtrată de propriile simțuri și idei, realitatea lui Sorin Delaskela nu este literatură de dragul literaturii, ci poate deveni un mesaj personal.