Titlu: Nu vreau să mă întorc printre morți și alte povestiri
Autor: Erika Olahova
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Gabriela Georgescu
Numar pagini: 144
ISBN: 978-606-588-646-9

Am remarcat faptul că în ultima vreme, proza scurtă pare să câștige din ce în ce mai multă popularitate. Nu vreau să mă întorc printre morți mi-a atras atenția nu doar prin faptul că este un volum de povestiri care a sosit exact în momentul în care îmi doream să citesc așa ceva, dar și prin faptul că autoarea cehă este de origine romă.

Literatura romă este destul de puțin dezvoltată, iar mulți dintre autorii romi nu scriu neapărat opere care să aibă legătură cu propria lor cultură. Poveștile populare ale țiganilor se transmit în special pe cale orală, în cadrul comunităților, așa că accesul celor din afară la cultura lor este destul de limitat. Erika Olahova abordează însă teme specifice folclorului țigănesc, păstrând de cele mai multe ori cadrul și atmosfera tradiționale, însă transmițându-le într-o manieră care să se potrivească cititorului de astăzi.

În majoritatea povestirilor din acest volum, realitatea se îmbină cu visul, cu premonițiile, cu superstițiile sau blestemele transmise de-a lungul generațiilor. Întreaga carte e dominată de o atmosferă încărcată, de un ton sumbru care se păstrează în toate povestirile, indiferent dacă narațiunea se face la persoana întâi sau a trei-a. Doar câteva povești au un final optimist. Majoritatea abordează subiecte dramatice, dar ceea ce este interesant este că încheierile nu aduc aceeași stare de disperare sau melancolie ca și conținutul lor de până atunci, ci mai degrabă un sentiment de resemnare în fața destinului. Moartea este un element comun în toate poveștile, fie având un rol dramatic, fie devenind o salvare, unica evadare posibilă, deși de cele mai multe ori ea nu reprezintă și sfârșitul. Ideea sufletelor ce rămân pe pământ după moarte este foarte adesea întâlnită și de cele mai multe ori este legată direct de răzbunare. Iar uneori, se abordează și tema reîncarnării, deși într-o manieră diferită de cea obișnuită.

Nu aș vrea să înțelegeți că nota fantastică este cea dominantă. Dimpotrivă. Problemele sociale, inegalitatea, statutul romilor, modul de viață, dificultatea integrării, respingerea comunităților față de această nație sau disperarea rezultată din sărăcie sunt și ele subiecte aduse în centrul atenției în egală măsură. La fel și aspectele mai personale ce privesc viața de familie, violența împotriva femeii, discriminarea ei, poziționarea acesteia pe o treaptă inferioară bărbatului și ideea conform căreia acest lucru este perfect normal.

Cele mai multe povestiri șochează, te cutremură, îți dau fiori. Și nu doar prin lucrurile bizare care se petrec, ci și prin faptele de zi cu zi care îți sunt prezentate. Iar îmbinarea a două tipuri atât de diferite de teme tulburătoare nu te poate lăsa rece. Mai mult, tonul este potolit, stins, simplu, dar aspru în același timp, oferind o voce autentică și credibilă personajelor. Narațiunea este lipsită de exagerări și amănunte fără importanță, așa că cititorul este introdus direct în mijlocul poveștii. Este surprinzător modul în care prin doar două-trei fraze, autoarea creează deja un tablou puternic conturat, oferindu-ți o istorie sumară și rapidă a destinului protagoniștilor și un cadru foarte bine definit.
Foto 1
Foto 2

• Plusuri

  Volumul este cu siguranță o lectură aparte și se parcurge ușor, mai ales că povestirile sunt scurte, fără înflorituri sau descrieri inutile.

• Recomandari

  Cititorilor care preferă proza scurtă și celor cărora le trezește interesul originea autoarei și temele din folclorul romilor pe care ea le abordează.