Titlu: Abaddon exterminatorul
Autor: Ernesto Sábato
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Tudora Şandru Mehedinţi
Numar pagini: 448
ISBN: 978-973-689-748-1

Primul lucru care mi-a atras atenția la acest roman a fost titlul. Am mai întâlnit referințe la Abaddon în alte cărți, filme și seriale, și mereu era portretizat drept un demon puternic. La o scurtă căutare, am descoperit sensurile multiple ale numelui. În Vechiul Testament, Abaddon reprezintă locul distrugerii și al morții, în ebraică definind însăși distrugerea. Apocalipsa după Ioan îi atribuie imaginea unui înger pustiitor din adâncuri, fiind în același timp regele lăcustelor din iad și al sufletelor rele. Firește că am fost intrigat de aceste mituri și am fost curios să descopăr cum s-a folosit Sabato de ele.

Dar nu am citit un roman despre Sfârșitul lumii, așa cum promiteau alte descrieri, ci o carte profundă despre firea complexă a omului. Abaddon-ul din titlu cred că face referire la felul în care omenirea își grăbește propria distrugere, iar acest lucru este relatat și în roman prin diversele trimiteri la nenorocirile din timpul holocaustului sau ale diverselor războaie și catastrofe produse de om (Al Doilea Război Mondial, bomba de la Hiroshima și Războiul din Vietnam).

Romanul lui Sabato este diferit de tot ceea ce am citit până acum datorită faptului că este compus din mai multe povestiri scurte care, la o privire superficială, nu au nicio legătură între ele. Pot fi interpretate în diferite feluri, chiar și separat, însă își capătă cu adevărat sensul doar atunci când sunt luate împreună... Numărul foarte mare de personaje care ies și intră din peisaj într-un ritm amețitor pot obosi la un moment dat cititorul, tocmai pentru că e greu să ții pasul cu ele și poveștile lor.

Un alt lucru cu care am avut unele probleme, mai ales la început, a fost stilul. Sabato nu scrie pentru toată lumea, iar asta se simte încă de la prima pagină. Cartea e formată, în mare parte, din imagini și figuri de stil greoaie, la care se adaugă unele cuvinte nu prea uzuale și tocmai din această cauză cred că unii cititori nu vor avea răbdare să ducă lectura până la capăt.

Cu toate că e promovat ca fiind ultimul roman al unei trilogii, Abaddon exterminatorul poate fi citit și de persoanele care nu sunt familiare cu restul operelor lui Sabato. Însă, cu toate că este o carte de sine stătătoare, pe tot parcursul lecturii am avut impresia că aș fi apreciat-o mai mult dacă înainte aș fi citit și celelalte două cărți, Tunelul și Despre eroi și morminte. Din prezentările celorlalte cărți, am observat că există un personaj de legătură între romane, Bruno, și cred cu tărie că totul ar fi fost mult mai limpede și mai ușor de parcurs dacă se trece mai întâi prin acele volume și abia după să se facă saltul la Abaddon.

Abaddon exterminatorul este o lectură care necesită multă atenție și concentrare, dar și o voință extraordinară pentru a o termina. Stilul greoi și frazele aparent fără sens pot constitui un motiv pentru a renunța la ea, dar la sfârșit realizezi că a meritat și că, asemeni tuturor marilor realizări, drumul încărcat cu obstacole ascunde la sfârșit o comoară.

• Plusuri

  Împletirea nenorocirilor produse de om, pe fundalul unei Argentine mâncate de război, care reflectă firea omului și modul în care noi suntem singurii care ne grăbim sfârșitul.

• Minusuri

  Stilul greoi care necesită un grad deosebit de atenție și de răbdare pentru a fi parcurs.

• Recomandari

  Celor care sunt în căutarea unei lecturi diferite și care nu sunt deranjați de parcurgerea mai lentă a unui text.