Titlu: Carte de identitate
Autor: Sanda Nicola
Rating:
Editura: Storia Books
Anul aparitiei: 2018
Numar pagini: 190
ISBN: 978-606-94493-5-6

„Eram foarte tensionată și încă nu știam cum, cu ce cuvinte voi reuși să dau glas vinovațiilor care mă apăsau, dar eram hotărâtă să spun tot.”

„Carte de identitate” suna atât de bine și de atrăgător, promițător chiar, într-un moment al vieții în care propria-mi identitate este pusă sub semnul întrebării. Cre-deam că urmează să citesc povestea unei schimbări profunde, a unei deveniri răsunătoare de unde aveam să învăț care este secretul descoperirii propriei identități, dincolo de famil-ia din care provin, dincolo de ceea ce fac, ce roluri am și dincolo de statut. N-a fost așa.

Sanda Nicola scrie o autobiografie lipsită de dramatism, dar oarecum și de profun-zime. Dezvăluie subiecte și intimități care ar trebui să nască empatie și să creeze conexi-unea cu cititorul. În cazul meu asta nu s-a întâmplat și m-am dezumflat un pic. N-am simțit emoția din spatele cuvintelor, deși relatările ar putea fi încadrate ca emoționante.

Mi-a plăcut faptul că nu a pus nimic melodramatic în relatările ei, nimic spectacu-los, nimic de genul „uită-te la mine cât de grozavă sau cât de mizerabilă sunt”. Mi-a plăcut onestitatea cu care povestea și simplitatea cu care își transpunea trăirile în cuvinte. Însă mi-aș fi dorit să și simt.

Povestea începe cu venirea Sandei în București și diversele reportaje și mutări de la o televiziune la alta, până la împlinirea dorinței de a deveni mamă. De fapt, cred, aflăm despre împlinirea unui vis. Chiar dacă el nu se simte ca un vis, ci ca o luptă continuă din cauza bagajelor grele pe care povestitoarea le poartă după ea prin viață. Este povestea acelor bagaje și a cum a reușit, încet-încet, în aproximativ 20 de ani, să le desfacă, să treacă prin ele și să le trieze, să renunțe la ce-i era inutil, să se lupte cu cele care țineau în viață fantome și, în cele din urmă, să se elibereze, atât cât poate să o facă orice om în viața asta.

Îmi dau seama cât poate fi de greu nu doar să scrii o carte, dar să te și deschizi în ea în felul acela intim pe care îl presupune o autobiografie, mai ales una în care se vorbește mult despre răni din trecut și vindecare. Din acest punct de vedere o admir și o respect pe autoare. Dar recunosc că am încheiat lectura așteptând o concluzie care mie mi se pare că n-a mai venit. Mi-aș dori să fi putut să găsesc motive să o recomand, chiar dacă pentru simplul fapt de a vedea cât de greu este și de câtă luptă și perseverență este nevoie ca să obții lucrurile pe care ți le dorești, care consideri că te definesc. O pot recomanda totuși, poate, celor care sunt curioși să vadă o perspectivă a ceea ce înseamnă să fii jurnalist.

• Plusuri

  Simplitatea, realismul cu care sunt relatate faptele, lipsa de dramatism.

• Minusuri

  Lipsa emoțiilor, a conexiunii cu cititorul.

• Recomandari

  Celor care vor să afle despre viața în televiziune și ca jurnalist pe teren.