bookblog.ro

O poveste fermecată c-un pelerin vrăjit

Scris de • 12 February 2020 • in categoria ,

Titlu: Pelerinul vrăjit
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2019
Traducere:
Numar pagini: 214
ISBN: 978-606-779-482-3
Cumpara cartea

Asemeni basmelor rusești, Nikolai Leskov țese povestea lui Ivan, călugărul-coneser care a trăit 10 vieți și a deslușit tainele destinului.

Recunosc faptul că am o relație complicată cu literatura rusă, care mă fascinează și provoacă în egală măsură. Poate că de aceea am și ales să-l citesc pe Leskov, pe care l-am descoperit cu această ocazie și pe care îmi doresc să îl aprofundez, pentru că m-a surprins.

Cu o scriitură plină, ce valsează între realism și fantastic, Pelerinul vrăjit mi-a reamintit de copilărie și de plăcerea pură de a citi povești fermecate rusești, cu imaginile vii, personajele colorate și peripețiile prin care treceau.

Premisa romanului este simplă, respectând, de altfel, structura unui basm spus de la final spre început: într-o călătorie lungă, drumeții se pun pe povestit, însă unul se insinuează și îi acaparează pe toți ceilalți cu ciudățeniile sale, gesturile nefirești și vorbele magice. Este nimeni altul decât fostul coneser (specialist în îngrijirea cailor, după cum ne spune chiar el) Ivan Severianîci, devenit acum călugăr, după un lung șir de patimi ce sună adesea cât se poate de credibil, adesea absurd sau imposibil. Personajul nostru devine punctul central al dialogului-aducere aminte, trecând ascultătorii prin toate momentele grele și obstacolele pe care le-a depășit pentru a ajunge acolo unde fusese sortit încă de la început: o mânăstire.

“Unde să mă duc eu acum?” Și-ntr-adevăr, trecuse atâta vreme de când fugisem de la stăpâni și pribegeam, și nu-ncălzisem pe nicăieri locul sub mine... Astfel își deapănă Ivan povestea, trecând de la îmblânzitor de cai, slujnic de boier, la ostatic al tătarilor, soldat față în față cu moartea și până la călugăr ce nu-și găsește astâmpărul. Cu un stil încărcat de regionalisme și oralitate, Leskov creează o atmosferă mucalită ce te face să treci cu ușurință peste suferințele personajului și să empatizezi cu el până la capăt. Căci oricât de tragică pare că îi e soarta, el continuă să își creeze povestea pentru audiența vrăjită, insistând asupra fiecărei stări, fiecărui detaliu cu detașare, umor și franchețe dezarmantă.

Pelerinul vrăjit este construit pentru a marca o călătorie a eroului, un erou atipic, care pare că alunecă prin viață, înfruntându-și destinul cu încăpățânare și căruia îi este permis să își spună povestea, oricât de incredibilă ar părea. În cele din urmă, romanul lui Leskov devine un soi de performanță a lui Ivan, om-cameleon care are nevoie să ducă mai departe spiritul poveștii și chiar magia de a-ți povesti propria viață.

Dacă vă plac basmele vechi și noi, atunci merită din plin acest roman, tocmai pentru că își dezvăluie artificiile în timp ce le folosește, ceea ce nu face decât să te atragă și mai tare. Nonșalanța lui Ivan devine nonșalanța creatorului ce știe că și-a câștigat spectatorii și că aceștia îl vor urma până la final. „Spunând asta, pelerinul vrăjit, ca și cum ar fi simțit iar ce îi insufla duhul prevestitor, căzu într-o reculegere tăcută, pe care nici unul din cei ce participau la discuție nu cuteză să o întrerupă cu o întrebare nouă.”

  • Plusuri

    Tonul umoristic-fantastic al poveștii, personajul principal, structura poveștii.

  • Recomandari

    Dacă vă e dor de basmele rusești, cu nuanțe realiste, atunci acest roman o să vă bucure cu siguranță.

Categorie: , | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Florin Ţupu spune:

    Într-un eseu despre Soljeniţîn, Gary Saul Morson spunea că ruşii venerează literatura mai mult decât oricare alţii din lume. Dacă noi, de obicei, presupunem că literatura există pentru a înfăţişa viaţa, ruşii vorbesc adesea ca şi cum viaţa există pentru a oferi material literaturii. Însăşi sintagma „literatura rusă”, crede Gary Saul Morson, emană o aură sacramentală. Şi, mai spune el, în Rusia romancierii au o înţelegere mai profundă decât istoricii. Bine, din punctul meu de vedere, cred că astăzi lucrurile s-au mai uniformizat; totuşi, există această corespondenţă între factual şi ficţional înţeleasă, la ruşi, ca de la sine, corespondenţă pe care eu o văd prezentă vădit şi în romanul lui Leskov. Cu alte cuvinte, cel puţin la ruşi, viaţa bate literatura, dar numai prin literatură se arată captivantă şi concretă.

    raspunde

  2. Pingback: 2 luni de lecturi și recomandări | Dincolo de lume

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro