bookblog.ro

O viata de rezervă

Scris de • 20 August 2008 • in categoria

0Autor: Jodi Picoult
Rating: Jodi Picoult - O viata de rezerva rating - recenzii carti
Editura: Rao

Jodi Picoult - O viata de rezerva - recenzie cartiCând o fetiţă de doi ani este diagnosticată cu o formă rară de leucemie, singura ei scăpare este un transplant cu celule stem de la un donator alogen, adică un donator perfect potrivit din punct de vedere genetic.

Părinţii apelează la ajutorul doctorilor pentru a selecta embrionul care se potriveşte perfect şi astfel se naşte Andromeda (Anna), sora venită pe lume din disperarea părinţilor de a-şi salva copilul aflat pe moarte.

Boala - miracolul fiecărei clipe

Familia Fitzgerald, după standardele convenţiilor sociale moderne, este o familie obişnuită şi fericită. Tatăl pompier şi mama casnică, doi copii - un baieţel şi o fetiţă.

Într-o seară, mama observă pe spatele fetiţei o vânătaie în formă de trifoi. Până a doua zi, vânătaia se extinde deasupra coastelor copilului. Este dusă de urgenţă la spital şi diagnosticată cu leucemie promielocită acută - LPA, o subgrupă rară a leucemiei meloide, cu o rată de supravieţuire de 20-30%.

Suferinţa copiilor răpuşi de diferite forme de cancer este un subiect atât de delicat încât lumea preferă să-l ignore decât să vorbească deschis despre el, ca şi cum pomenirea lui ar fi o incantaţie care aduce asupra ta nenorocirea. El stigmatizează şi îngrozeşte. Părintele unui copil bolnav se vede prins într-o capcană fără ieşire, într-un război unde nu există posibilitatea fluturării unui steag alb de predare şi unde fiecare zi este un nou miracol - un miracol conştientizat şi preţuit în întregime.

Prizonierul leucemiei

Şi pentru că este un război, el are pe lângă victime şi prizonieri. Iar prizonierul în acest caz este Anna, sora născută pentru a fi donatorul perfect al surorii bolnave de leucemie.

Dacă iniţial ea a fost concepută doar pentru a se putea recolta preţioasele celule stem din cordonul ombilical, o dată cu regresiile surorii sale, ea a ajuns să suporte intervenţii mai agresive precum donarea de sânge şi de măduvă. Dar când i se cere să doneze un rinichi pentru a-şi salva sora de la o moarte sigură, Anna - în vârstă de 13 ani - refuză şi îşi dă în judecată părinţii pentru emancipare medicală.

Ce este legal, etic şi moral?

Discuţia cea mai aprinsă declanşată de roman este legată de opţiunea naşterii unui copil - proiectat genetic - cu unicul scop de a-l salva pe altul.

Bineînţeles, primul gând este că nimeni nu poate ştii ce este în sufletul unor parinţi puşi în faţa unei asemenea opţiuni. Şi dacă totuşi naşterea copilului doar pentru folosirea cordonului ombilical este un fapt mai puţin grav, transformarea acestui copil într-un rezervor de sânge şi organe sănătoase ridică multe semne de întrebare în legătură cu cât de departe poate merge un părinte pentru a-şi salva copilul.

Şi atunci pot fi consideraţi părinţii suficient de obiectivi pentru a lua aceste decizii medicale? Le poate asigura cineva obiectivitatea?

Au dreptul părinţii să trateze un copil sănătos ca pe unul bolnav: să-l ţină mereu în spital (pentru a fi oricând la îndemână să doneze), să-l supună la diferite proceduri invazive şi să-l împiedice să aibă o dezvoltare normală?

Este sora obligată moral să doneze?

Se poate lua un rinichi unui copil de 13 ani sub ameninţarea că refuzul său îi va omorî sora?

Cine hotăreşte cine îşi doreşte mai mult să lupte: mama care nu vrea să-şi piardă fiica sau copilul bolnav de leucemie? A cui este până la urmă lupta cu viaţa?

Romanul lui Picoult ridică toate aceste întrebări dar nu oferă şi răspunsurile. Ele aparţin fiecărui om în parte, fiecărui caz. Picoult oferă un deznodământ, dar nu un răspuns. Intrebările rămân pentru noi, să ne gândim la ele, să le înţelegem.

Blestemul creative writing-ului

Atacând un astfel de subiect tabu în romanul său, Jodi Picoult se aventurează pe un teren alunecos şi periculos, un loc plin de capcane pentru o încercare literară. Este extrem de dificil să găseşti tonul potrivit când tratezi un astfel de subiect (mai ales pentru că Picoult a luptat şi ea, ca mamă, cu boala gravă a fiicei sale), să nu rămâi prea distant dar nici să nu pici în extrema unui ton patetic.

Din păcate însă, din punct de vedere stilistic, romanul este unul slab pentru că se află sub (cum îmi place mie să-l numesc) blestemul creative writing-ului.

Autoarea se mândreşte că a absolvit această specializare la Pricneton. Tristul adevăr este însă că nu a reuşit să se elibereze de coordonatele teoretice şi să-şi identifice propria voce. Scriitura ei este victima principiilor de bază ale creative writing-ului şi aplicarea lor excesivă o imping să comita cea mai mare greşeală dintre toate: utilizarea clişeelor.

Dincolo de acest aspect pur tehnic, vă recomand romanul cu căldură şi vă încurajez să-l citiţi. Este o lectură emoţionantă şi care atinge cele mai întunecate temeri ascunse în sufletul nostru. Viziunea prismatică ne ajută să cunoaştem gândurile fiecărui personaj şi să înţelegem cum adevărul are multe faţete, iar în astfel de cazuri nu există răspunsuri corecte ci doar obligaţia de a trăi.

Scrisă de Ana-Maria Petriţan

Autor: | Editura:



Citeste cele 18 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Gabi spune:

    Nu am citit cartea, dar referitor la intrebarea aparuta as vrea sa imi spun parerea: o mama NU are voie sa isi sacrifice un copil de dragul celuilalt; si al doilea copil e tot sange din sangele ei, e tot o fiinta si are dreptul la viata!

    raspunde

    • Ioana spune:

      Daca vei citi cartea vei intelege. Cel de al doilea copil a fost conceput special pentru a-i dona surorii ei celule si chiar organe. Cand esti parinte nu te mai gandesti ce e bine, te gandesti sa iti salvezi copilul cu orice pret.

      raspunde

  2. Ana-Maria spune:

    @Gabi – da, ai perfecta dreptate! numai ca in aceasta carte este vorba de acele momente de groaza cand uneori – ca parinte – nu te poti distanta suficient de dezastru pentru a sesiza diferentele pe care le faci.
    sau mai exact atunci cand viata reala nu coirespunde teoriei.

    mie tocmai de aceea mi-a placut atat de mult cartea :)

    raspunde

  3. sorin spune:

    Am intalnit prin rafturile unui magazin aceasta carte,desi nu sunt un mare cititor, insa aceasta carte ma captivat doar citind micul rezumat si prima pagina , insa am ezitat sa o cumpar, a doua zi am gasit-o intr-o librarie cu 6 ron mai ieftin si nu am mai ezitat, am cumparato , si mai am doar 136 de pag si o tremin, insa nu imi doresc acest lucru , e prea captivanta, prea reala, sper sa mai dau peste astfel de carti, mi-au aprins apetitul de lectura mai ales ca anul acesta am bacu, cu siguranta voi mai reciti “O viata de rezerva”

    raspunde

  4. Ana-Maria spune:

    @ sorin – ma bucur mult ca ti-a placut si ca ti-ai facut curaj sa cumperi cartea :) dupa cum ai vazut, chiar a meritat! :)

    raspunde

  5. sorin spune:

    cum e sa te faca o carte sa te indragostesti de ea, pare penibil , dupa ce Anna a castigat procesul ma asteptam la un final umbrit pt sora ei , insa nu a fost asa …. pacat daca ” O viata de rezerva ” a fost inspirata dintr-un caz real

    raspunde

  6. sorin spune:

    ma refer ca m-am indragostit de carte

    raspunde

  7. Ana-Maria spune:

    ssshhh sa nu dam de gol finalul! :)

    nu este inspirat dintr-un caz real, desi autoarea are si ea o fata foarte bolnava.

    nu este penibil sa te indragostesti de o carte. dimpotriva, esti norocos ca s-a intamplat! :)

    raspunde

  8. sorin spune:

    Ana-Maria asi dori sa vorbesc mai multe cu tine, despre literatutra , cum as putea sa te contactez , o adresa de mail ceva????

    raspunde

  9. Ana-Maria spune:

    anamaria[la]bookblog[punct]ro :)

    raspunde

  10. maria spune:

    cat costa caretea ca as vrea sa o cumpar si eu

    raspunde

  11. Andreia Popa spune:

    haladuind pe net dupa carti,am dat aici, peste aceste comentarii…si mi s-a parut interesanta cartea…si am rugat pe cineva sa mi-o trimita din ro ;)

    Mi-a placut la nebunie….m-a facut sa imi adresez multe intrebari, sa reflectez f mult…asupra a ceea ce inseamna sa fii mama, fiica, sora…

    O recomand cu caldura

    raspunde

  12. ama spune:

    @ Andreia – imi pare bine ca ti-a placut. Si mie mi-a dat foarte mult de gandit

    raspunde

  13. robby spune:

    cred ca cumpar si eu acesta carte, am vazuto ieri in diverta si am rasfoito putin si chiar pare interesanta!!!!!

    raspunde

  14. ama spune:

    @robby – chiar este :)

    raspunde

  15. lore spune:

    superba cartea! eu am cumparat-o de la inmedio deoarece in general cartile sunt mai ieftine decat la diverta…in 3 zile am terminat de citit cartea…un caz dramatic…chiar nu ma asteptam la un astfel de final…merita citita!!!

    raspunde

  16. damaris spune:

    daca vreti cartea eu o am in engleza in format pdf ..daca vreti si aveti rabdare sa o cititi pe calculator trimiteti mail la [email protected] si o sa va trimit..
    e trista cartea dar e foarte realista ..
    daca as fi in locul anei si eu m-as simtit un copil nedorit si probabil as avea aceasi atitudine

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si


    Warning: Undefined array key 0 in /home/bookblog/public_html/wp-content/themes/bookblog2.0/parts/single-recenzie-sidebar.php on line 6

Copyright ©2011 Bookblog.ro