bookblog.ro

O viață pe care nimeni nu și-o va aminti. O poveste pe care nu o vei uita

Scris de • 8 January 2021 • in categoria

Titlu: The invisible life of Addie Larue
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2020
Numar pagini: 448
ISBN: 9781250784537

Țin minte și acum că îmi trecusem pe lista de citit de pe Goodreads The Invisible life of Addie Larue de V.E. Schwab pentru că mi-a plăcut premisa – o tânără femeie face un pact faustian într-un moment de disperare pentru că nu dorește ca viața ei să se termine într-o clipă, dar ce nu înțelege inițial acela e că nimeni nu își va aminti de ea. Și asta declanșează un șir lung de întâmplări de-a lungul secolelor în încercarea de a lăsa o urmă în lume.

Și pare simplu la început pentru că știi care e miza și care e partea nevăzută a înțelegerii, pentru că ce zeu respectabil ar face o înțelegere avantajoasă și corectă atunci când miza e propriul suflet?

Dar oricât mi-ar plăcea să simplific firul narativ, cartea de față este despre ceva mai mult decât viață veșnică și tinerețe fără de sfârșit pentru că învoiala apare din dorința eroinei de a-și depăși condiția de femeie. Nu e despre un plan măreț sau despre a lăsa o amprentă puternică asupra lumii așa cum am putea să credem atunci când e vorba de a-ți vinde sufletul, ci despre micile orori și blocaje din propria viață peste care vrem să trecem. Nu e neapărat despre măreție pe scena lumii cât despre evadarea din mundanul propriei existențe.

Și ca să nu mai lungesc vorba, vă zic că Adeline s-a născut la final de secol XVII într-un sătuc din Franța, fiind sigură la părinți alături de un tată cu talent artistic și o mamă casnică, ale cărei visuri au fost înghițite de munca nesfârșită din gospodărie. Așa se naște conflictul, pentru că Addie e o visătoare care dorește să-și trăiască viața dincolo de ceea ce poate să-i ofere micul sat, care nu vrea să-și mistuie tinerețea alături de un soț anost, într-o căsătorie aranjată și unde singurul scop e acela de a face copii și a ține casa.

Multă vreme reușește să evite coliziunea cu soarta predefinită până când, în cele din urmă, ajunge să-i fie promisă unui consătean. Acesta este momentul declanșator, când, văzând iminența pericolului, ajunge să se roage la vechii zei și să le ofere diverse ofrande în speranța că o vor cruța. Dar aceștia își întorc fața de la ea, până când, într-o ultimă încercare disperată, se roagă zeilor pădurii, ignorând faptul că soarele apusese și că cei ce răspund întunericului nu sunt tocmai benevoli.

Așa ajunge să-și vândă sufletul pentru o viață mai lungă, pentru libertatea de a și-o trăi și de a-și trăi visurile, neștiind că prețul include și faptul că va fi uitată de către toți cei care o vor cunoaște și că va fi o umbră, o stafie care se furișează de-a lungul anilor, fără posibilitatea de a-și spune povestea, de a lăsa un semn propriu distinctiv în lume.

Zeul întunericului, Luc, are un simț al umorului perfid pentru că, pe lângă forma pe care o îmbracă, aceea a iubitului imaginar pe care Addie l-a plăsmuit, pornește un joc de-a șoarecele de pisica de-a lungul anilor, cu ocazia aniversării pactului. Așa se scurg 300 de ani în care Adeline învață limitele blestemului ei și găsește metode să-l facă să fie flexibil. Pentru că deși ea nu poate lăsa amprenta asupra istoriei, poate fi martoră a evenimentelor, poate oferi ajutor în situații tensionate, dar mai ales va servi drept muză multor artiști.

Dar povestea nu se termină aici pentru că ajungem aproape de timpul prezent, în New York, unde după trei secole de singurătate se întâmplă minunea de a întâlni pe cineva care să-și amintească de ea. Așa începe povestea de iubire dintre cei doi pentru că fiecare pare să primească ceea ce își dorește mai mult – cineva care să-și amintească cine e și de ce e acolo și cineva care să-l iubească și să-l vadă așa cum e, nu așa cum își închipuie că e.

Pare simplu, nu? Ei bine, abia aici apare punctul culminant pentru că Henry a făcut propriul pact în care și-a vândut sufletul și care îl pune în contratimp cu Addie. Oare vor reuși să se sustragă din înțelegerile pe care le-au făcut? Oare iubirea lor va avea o șansă?

Asta vă invit eu să descoperiți pentru că scopul recenziei nu este să prezint toată povestea de-a fir a păr și am omis destule detalii importante încât să vă țină motivați să citiți romanul până la capăt și să vă bucurați de surprize.

Mie mi s-a părut foarte potrivit în actualul context social pentru că deși e acolo, prezentă într-un anumit moment, nimeni nu-și va aminti de Addie, pentru că Henry este flămând de iubire, și, cumva, astea două combinate dau un rezultat asemănător distanțării pe care am trăit-o tot anul. Atât de aproape unii de alții și totuși atât de departe.

Romanul mi-a dat de gândit tocmai pentru că a oglindit aceste teme și mai ales felul cum ne trăim viața, ca fugă de ceva sau spre ceva, uitând momentul prezent. Și poate că asta este una dintre temele asupra cărora putem reflecta și unde ne putem ancora fără să fim presați de un pact faustian.

Sper să vă placă cartea și să-mi lăsați impresiile voastre mai jos în comentarii!

  • Plusuri

    Povestea lui Adeline, jocul de-a șoarecele și pisica dintre ea și Luc, povestea de iubire cu Henry, temele ascunse în toata aventura asta de 300 de ani, invitația la a reflecta ce înseamnă pentru fiecare să nu te poți conecta cu celălalt și de ce suntem în contratimp cu propria viață.

  • Minusuri

    Ritmul inconstant, povestea începe și se termină bine din punct de vedere al ritmului, dar pe la mijloc pare că stagnează ca și cum timpul se contractă și apoi se dilată dintr-o data. Poate o fi un efect artistic sau poate nu...

  • Recomandari

    Celor ce își doresc o poveste cu un final nu tocmai previzibil, care te ține cu sufletul la gură

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro