Titlu: Imperiul. O piatră pe cer
Autor: Isaac Asimov
Rating:
Editura: Paladin
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Horia Nicola Ursu
Numar pagini: 264
ISBN: 978-973-124-835-6

Pentru Joseph Schwartz, totul s-a întâmplat între un pas și celălalt. Ridicase piciorul pentru a sări peste păpușa de cârpă și, timp de o clipă, simțise o amețeală – ca și cum, pentru o fracțiune de secundă, un vârtej l-ar fi ridicat și l-ar fi readus pe pământ, întors pe dos. Piciorul îi atinse solul, simți cum pieptul i se golește de aer și, rămas fără vlagă, se prăvăli în iarbă.

Un experiment științific cu uraniu, scăpat de sub control și soldat cu un fascicul de energie aflat în expansiune, dă naștere unei călătorii în timp, în sens unic și necontrolat. Astfel, un fost croitor, acum ajuns la vârsta pensionării, Joseph Schwartz, este în mod întâmplător trimis din Chicago-ul anilor 1949, într-un viitor îndepărtat, într-un loc pe care nu îl cunoaște și a cărui limbă nu o vorbește. Este luat în grijă de un cuplu care, considerându-l retardat, îl oferă în secret ca subiect pentru un experiment, ajungând în cele din urmă să salveze Galaxia împreună cu un nativ pământean - om de știință, fiica sa și un arheolog aflat în vizită.

Începută ca o nuvelă de 40.000 de cuvinte, această poveste inteligentă scârțâind pe alocuri, transformată la cerere într-un roman de 70.000 de cuvinte publicat în 1950, are ca premisă un conflict creat pe baza unor diferențe rasiale care -ca de obicei- nici măcar nu există. Acțiunea setată cu mult dincolo de timpul nostru înglobează o mulțime de elemente ce creionează acestei scrieri un caracter retro-futurist, fiind practic primul roman publicat de Asimov din seria Imperiului.

Lăsând impresia că Asimov încearcă să dovedească ce slabe sunt legile segregării, să portretizeze ororile genocidului, povestea ne transportă într-un timp și o lume unde oamenii sunt eutanasiați la vârsta de 60 de ani pentru a face loc noii generații. Acest Pământ este condus de un Consiliu de Bătrâni ce-l consideră ca fiind leagănul civilizației umane, și care plănuiesc să distrugă Imperiul cu arme biologice. Pământul ce își însușise titlul de membru al Imperiului Galactic, este caracterizat printr-un ecosistem contaminat în urma războiului nuclear și prin locuitorii săi văzuți ca niște mutații nedorite.

Deși scrisă cu mulți, mulți ani în urmă, o parte din informațile științifice își păstrează alura fascinantă, dar nu pentru că ar fi actuale, ci datorită capacității lor de a oferi o cheie alternativă în care cititorul să parcurgă textul, pentru impresia de metatext pe care Asimov o lasă chiar și printr-o simplă teorie: Radioactivitatea ce depășește nivelul de la care viața nu se poate dezvolta nu e neapărat suficientă pentru a distruge viața deja formată. O poate modifica, dar nu o poate distruge...Înțelegeți, procesele chimice sunt diferite. În primul caz, molecule simple sunt împiedicate să se combine, în timp ce, în cel de-al doilea caz, se pune problema distrugerii unor molecule complexe deja formate. Nu e același lucru. Geneza vieții pe Pământ a avut loc înainte ca planeta să devină radioactivă.

O piatră pe cer este o poveste care mustește de durere, nu neapărat fizică sau psihică, ci o durere pricinuită de limitele autoinduse, de lanțurile care ne țin captivi din interior: Nu există singurătate mai cumplită decât a aceluia care rătăcește fără sens pe coridoarele întortocheate ale propriei minți, în a cărei temniță nu poate pătrunde nimeni pentru a-l salva. Nu există om mai neajutorat decât acela care și-a pierdut memoria.

În acest roman, Pământul este văzut de Asimov ca o simplă piatră pe cer, chiar dacă este singura casă pe care o are. O planetă roasă de narcolepsie, pe care locuim funcționând după orare, stivuiți ca niște orătănii ploconite la venirea abatorului, cufundați dincolo de un zid radioactiv, înconjurați de refularea în care ne aruncă propria Galaxie înecându-ne zilele-n frustrare. O viață ticsită de rituri absurde și inutile, urmate cu un avânt sado-masochist, pe o planetă-țarc ce ne clocotește în sucul furiei și autocompătimirii până ce ajungem un soi de infecție a Galaxiei.

Chiar dacă prin comparație cu romanele de ficțiune științifică actuale nu mai stârnește același interes, O piatră pe cer are un loc aparte, fiind una dintre piesele de bază în marea schemă creată de Asimov, dar și în literatura SF. Interesant este la această carte un aspect poate mai puțin observat și anume faptul că are ca sursă de inspirație Imperiul Roman, îl citează pe guvernatorul Ponțiu Pilat, face aluzii la istoria evreilor și trimiteri la Caligula, trădând în același timp faptul că Asimov era un mare fan al Bibliei.

• Plusuri

  Bifarea a mai multe aspecte cum ar fi călătoria în timp, subterfugiul, acomodarea culturală, un mix de perspective, un pic de intrigă politică, o poveste de dragoste, spionajul, în cele din urmă devenind un space opera de rebeliune interstelară - toate acestea fără să se întindă degeaba pe mai mult de 200 de pagini, deci fără a plictisi cititorul.

• Minusuri

  Realizarea stilistică stângace, lipsa de plauzibiliate și a unui context clar, felul în care se folosește în mod necaracteristic lui (oarecum trișând) de mijloace precum Deus ex machina pentru a rezolva situații

• Recomandari

  Fanilor Asimov, ai SF-ului clasic