0Autor: Philip Kerr
Rating:
Editura: Leda

Cum ar fi putut fi asasinaţi Stalin, Roosevelt şi Churchill

Aparent, nu foarte greu. În 1943, Cei Trei au avut o întâlnire mai mult sau mai puţin secretă, la Teheran, iar scopul era găsirea unei soluţii pentru a pune capăt celui de-al Doilea Război Mondial. Întâlnirea e consemnată în cărţile de istorie, e perfect reală. La fel de reale sunt multe dintre întâmplările şi personajele prezente în Pacea lui Hitler.

O poveste care nu va fi spusă, probabil, niciodată

"Stând în uşa Ambasadei ruse, am inspirat adânc şi nesigur aerul cald al după-amiezii. Am închis ochii şi gândul îmi fugi înapoi, la evenimentele extraordinare ale acelei zile şi la rolul meu nevinovat în istoria păcii lui Hitler. O istorie care nu va fi spusă, probabil, niciodată, pentru că era o poveste plină de minciună, prefăcătorie şi ipocrizie, care relevă cel mai mare adevăr din istorie: că adevărul însuşi este o iluzie."

Îmi plac mult romanele istorice, însă întotdeauna încep să le citesc cu teama că îmi vor altera imaginea pe care o am despre modul în care s-au întâmplat în realitate evenimentele. Spre norocul meu, Pacea lui Hitler, deşi are anumite doze de ficţiune, deşi plasează pe alocuri, convenabil, personaje fictive, e foarte bine susţinută de date concrete, ce pot fi verificate de oricine şi despre care nu se poate spune că au fost trecute cu vederea de istorici.

Un filosof recrutat de CIA şi un general SS evreu

Pacea lui Hitler are o particularitate interesantă: acţiunea e povestită din două puncte de vedere; cel al nemţilor şi cel al aliaţilor. Pentru asta, autorul foloseşte două personaje, fiecare reprezentând o tabera, şi alternează perspectivele în fiecare capitol, astfel încât să ofere o imagine cât mai completă a evenimentelor.

Walter Schellenberg este cel mai tânăr general din Waffen SS şi e însărcinat de celebrul Himmler să transmită aliaţilor, în secret, propunerea de pace a lui Hitler. De fapt, ipoteza că Adolf Hitler ar fi încercat să negocieze pacea este ideea care stă la bază romanului. Doar că, în paralel, acelaşi Schellenberg propune o acţiune "de rezervă": parasutarea a 100 de luptători SS în Teheran, exact în momentul în care Cei Trei (Roosevelt, Churchill şi Stalin) trebuiau să participe la întâlnirea "secretă" care ar fi putut duce la un sfârşit al războiului pe care, evident, nemţii nu şi-l doreau.

Willard Mayer este filosof, profesor universitar la Princeton şi, printr-o serie de întâmplări ajunge să lucreze în Serviciul Naţional de Informaţii al Statelor Unite iar, mai târziu, ca spion şi trimis special al preşedintelui Roosevelt. Rolul său iniţial este acela de a investiga în secret masacrul din pădurea KatyÅ„, însă rolul lui Mayer devine cu adevărat important în momentul în care Roosevelt îi cere să participe la întâlnirea de la Teheran. De ce? Fiindcă la Teheran urmează să se întâmple mult mai mult decât întâlnirea Celor Trei. Bineînţeles, nu veţi află ce decât citind romanul. :)

Cartea e foarte bună, una dintre cele mai bune cărţi citite de mine anul acesta, o combinaţie reuşită de thriller şi roman istoric, care m-a făcut să mă întreb, nu o data, ce-ar fi fost dacă Hitler chiar ar fi negociat pacea, ce s-ar fi întâmplat dacă cei 100 de paraşutişti SS chiar ar fi reuşit să aterizeze în siguranţă în Teheran şi ce-ar fi fost dacă în delegaţia americană chiar ar fi existat cineva care să încerce să îl asasineze pe Stalin?

Două citate

Nu pot încheia înainte de a va oferi o mostră din umorul filosofului-spion Willard Mayer, umor ce a completat perfect rigiditatea lui Schellenberg, Himmler şi chiar Roosevelt.

1. "M-am uitat după ea cum urca scările. Era o imagine de zile mari. Picioarele ei păreau sculptate. Privirea mea pătrundea până în partea de sus a ciorapilor ei lungi şi dincolo de ei. Din motive pur filosofice, desigur. Nietzsche spunea că toţi filosofii înţeleg prea puţin femeia. Dar el nu a privit-o niciodată pe Diana urcând scările. Nu puteam să-mi imaginez o cale mai bună de înţelegere decât analiza atentă a fenomenului de dantelă şi fibră care era lenjeria Dianei."

2. "I-am spus că orice carte de filosofie ar trebui aruncata în flăcări dacă ar conţine vreo demonstraţie, experimentală sau abstractă, legată de evidenţe de existenţă umană şi de matematică, pentru că o astfel de carte nu ar conţine decât minciuni şi speculaţii. A deschis ochii larg, cu teamă, soptindu-mi că, după părerea lui, mă refeream la Mein Kampf a lui Hitler şi că ar fi bine să fiu atent ce vorbesc. Nu m-am îndurat să-i spun că, de fapt, mă refeream la Sfântă Biblie."

Scrisă de Andrei Roşca