bookblog.ro

Partea imparțială a lunii

Scris de • 23 July 2013 • in categoria

Titlu: Inside Out - O istorie personală a Pink Floyd
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 366
ISBN: 978-606-8360-41-6
Cumpara cartea

„Cel mai bun lucru era noaptea de vineri, când te puteai îmbrăca ca o vedetă de film, luai acid, te duceai la UFO, vedeai toți oamenii asemeni ție, luai un băț cu vată de zahăr și pluteai pe acolo până când venea Floyd. Ei au fost primul sunet autentic al conștiinței impregnate cu acid. Stăteam pe podea, iar ei erau sus pe scenă, ca niște gargui supranaturali, cântându-și muzica spațială, și aceeași culoare care exploda deasupra lor exploda și deasupra noastră. Era de parcă ai fi fost luat pe sus, minte, trup și suflet.”

Cumpără titlul în engleză

Nick Mason este cunoscut ca fiind toboșarul Pink Floyd și singurul membru constant în componența trupei de la începutul acesteia, când tonul creativ și direcția muzicală erau stabilite de Syd Barrett și până la finalul ei când Roger Waters alesese se să retragă pentru a urma o carieră solo iar cârma psihedelicului roz îi revenise lui David Gilmour. Pe lângă biografia de față a mai scris o carte despre mașini din colecția personală și diverse articole pentru publicații ca The Sunday Times, The Independent, Time, Tatler, GQ și altele.

2221910_Nick-Mason---Inside-Out
Îmi este greu să-mi găsesc cuvintele întrucât m-am așteptat să fie o carte care să-mi placă la nebunie și care să-mi ofere o vedere din culise a spectaculoasei cariere a formației, marcată de succesul fulminant atins grație albumului The Dark Side of the Moon dar și măcinată de dramele personale ca excluderea stângace și brutală a lui Syd, apoi eliminarea lui Rick Wright și nu în cele din urmă de disensiunile dintre Roger și David care au marcat ultima etapă din traseul floydilor pe scenele muzicale ale lumii. Dar n-a fost o carte care să-mi placă la nebunie. Nici măcar n-a fost o carte care să-mi placă mult sau potrivit de mult. A fost o carte care la final m-a făcut să vreau să șterg cuvântul „personală” din subtitlu.

Nick Mason a făcut o treabă bună în a documenta timeline-ul formației dar s-a exclus pe sine din rolul pe care l-a jucat și s-a ascuns în spatele unei măști reci de jurnalist chitit pe a spune adevărul și numai adevărul, de parcă orice notă personală, imparțială, vădit umană ar fi o tumoare monstruoasă care pătează buna reputație a ceea ce a fost Pink Floyd.

La final, din ceea ce putea să fie o odisee amețitoare de trăiri intense (că doar au prins anii ’60-’70 și perioada de aur a LSD-ului) și de povești mai mult sau mai puțin amuzante n-a mai rămas decât dosarul anchetei PF – un studiu clinic ce implică o înșiruire de ani și de nume, de detalii tehnice, de țări și studioruri din care s-au consemnat mai mult dotările decât interacțiunea membrilor și procesul creativ care a dat naștere la The Dark Side of the Moon sau Wish You Were Here.

Singurele momente în care Mason lasă să se întrezărească natura umană a membrilor din formație e atunci când Syd îi vizitează la studioul din Abbey Road iar stânjeneala și lipsa cuvintelor planează greu asupra tuturor și în Post-scriptum unde conflictele se sting înainte de Live 8-ul din 2005 și Roger, David, Rick și Nick pășesc pe scena din Hyde Park pentru ultimul concert Pink Floyd.

E dureroasă realizarea că o altă cărticică (Pink Floyd în roșu) scrisă de un outsider îmbină magistral documentarea asiduă cu fragmente de ficțiune, prezentând mai multe detalii personale decât o face cartea lui Nick Mason și oferindu-i cititorului care-și dorește să fie insider povestea nespusă, aia din spatele reflectoarelor și a spectacolului electrizant.

Concluzia mea e una neutră, asemeni posturii adoptate de autor în scrierea acestei cărți, pentru că în ciuda absenței notei personale pe care mi-o doream atât de mult nu este o carte proastă. Este doar o carte cam seacă ce abundă în elemente care sunt oricum uitate pe parcurs (ani, nume) pentru că nu sunt ancorate în povești care să se regăsească o multitudine de fapte sau trăiri intime. Dar și pentru asta am găsit soluție sub forma lui Echoes: The Best of Pink Floyd care a mers de minune, mai ales spre final când reuniunea membrilor din 2005 a coincis cu Learning to Fly sau atunci când povestea se închide cu moartea lui Syd și a lui Nick și cu un Wish You Were Here sincronizat perfect cu ultimele rânduri.

  • Plusuri

    Cantitatea de informație care rememorează 40 de ani de activitate muzicală și arată pas cu pas traseul anevoios parcurs de Pink Floyd de la o formație de coveruri la una care și-a lăsat definitiv și inconfundabil amprenta în istorie.

  • Minusuri

    Lipsa trăirilor, a sentimentelor, a notelor personale, a unei subiectivități ocazionale care să adauge savoare poveștii.

  • Recomandari

    Fanilor Pink Floyd, mai ales a celor care nu-l caută pe Syd Barrett printre paginile din Inside Out pentru că nu-l vor găsi decât sporadic.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Copilarie J.M. Coetzee

Copyright ©2011 Bookblog.ro