bookblog.ro

Pastorala americană

Scris de • 2 February 2010 • in categoria

0Pastorala americană  recenzie
Autor: Philip Roth
Rating: Pastorala americană rating - recenzii carti
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Alexandra Coliban
577 pagini
ISBN:978-973-46-1467-7

(ediţia în limba engleză)

American Beauty

"Trei generaţii. Toate au crescut. Au muncit. Au economisit. Succesul. Trei generaţii extaziate de America. Trei generaţii care au devenit parte a unui popor. Şi acum, cu cea de-a patra, totul se dusese de rîpă. Lumea lor fusese vandalizată complet". Sau: povestea dramatică a căsniciei unui fiu de evrei de-a treia generaţie post-emigrare - care nu-şi mai dorea să fie perceput ca evreu, ci să se confunde ireversibil cu The American Dream - cu o irlandeză, fostă Miss New Jersey, care se săturase să mai fie frumoasă, hotărând să devină cea mai prolifică văcăriţă a ţinutului (de unde şi titlul romanului, Pastorala).

Progeniturile a două familii non-WASP, o "monstruoasă coaliţie" iudeo-irlandeză, îşi unesc destinele, îmbătaţi de perspectiva accederii în anticamera Visului American, eveniment petrecut graţie privaţiunilor, disciplinei şi spetelii părinţilor lor. Prima generaţie de americani recenţi despovărată de pronunţia ridicolă în limba engleză, de obsesia identităţii şi a originii. Prima generaţie care-şi putea permite cu adevărat să venereze, ca unic zeu, Banul (moneyteism, ar glumi amar, poate, P. Roth) şi să îmbrăţişeze, ca unică rasă revendicată - Reuşita!

Suedezul (Seymour Levov), fiul regelui mănuşilor de piele - protagonistul Pastoralei americane a lui Philip Roth -, un "sportiv învingător", un campion înalt şi blond al celor mai iubite sporturi (baseball, football, basketball), se regăseşte, la ieşirea din adolescenţă, întru totul contopit cu visul tatălui său despre izbânda obligatorie a emigrantului european în Statele Unite ale Americii. Speranţele întregului cartier evreiesc al oraşului Newark se concretizau în "magnificul trup" cu trăsături teutone al Suedezului (poreclă lipită de el definitiv de primul lui antrenor de baschet). Un "mesia" al inserţiei sociale, al asimilării. Nădejdea întregii sale rase!

Nimeni nu se pricepea "să rezolve" mai bine ca acest "Suedez" semit şi cu o mai imperfectibilă inconştienţă conflictul interior al evreilor "care vor să se confunde cu ceilalţi şi, în acelaşi timp, să iasă în evidenţă, care insistă că sînt diferiţi şi insistă că nu sunt cu nimic diferiţi". Era atât de pătruns de "botezul" americanităţii încât era greu să decelezi într-însul trăsăturile clişeice, prejudecate, ale iudeilor: smiorcăiala, supunerea simulată, iraţionalitatea, prefăcătoria, şiretenia, intriga. Însă, şi mai adecvat îl portretizează propriul frate, Jerry: "Era un tip teribil de plăcut, de modest şi de stoic. (") Nu era un tip pătimaş. Doar un ins inimos, a cărui soartă a fost să fie futut de nişte adevăraţi demenţi".

Astfel, uzând în felu-i caracteristic, neostentativ, de aceste calităţi din care era în exclusivitate alcătuit, Seymour Levov ar fi atins, în perfectă tihnă, atât statutul de respectabil milionar - armonios dizolvat în acea upper middle class a SUA - cât şi centenarul, dacă nu i s-ar fi "defectat", la un moment dat, fiica: Meredith-Merry Levov.

Pastorala învinsă de ideologie

A patra generaţie americană a familiei Levov - întruchipată de sărmana, smintita şi totuşi inteligenta Merry, cea de la care se aştepase atingerea succesului absolut, implicit ruperea cu respectul pentru îngustimea tradiţiei evreieşti (tradiţie ce fusese, totuşi, unul din ingredientele principale ale Reuşitei") - dă greş! Istoria dă năvală în viaţa tihnită a Suedezului şi a familiei sale. Istoria americană vine să tulbure pastorala.

Odată ce odorul său de fată "se defectează", Levov jr. - om de cuvânt, manufacturier cu o preţuire de neclintit pentru gentlemen"™s agreement, deloc obişnuit cu sondarea de sine, darmite cu judecarea semenilor - cade în cursa unei devastatoare introspecţii. "Şi dacă există ceva mai rău decît autoanaliza făcută prea devreme în viaţă, acel lucru e autoanaliza făcută prea tîrziu". Unde a greşit el atât de flagrant, încât fiică-sa să devieze într-un asemenea hal de la buna creştere şi educaţia şcolară fără cusur pe care i le-a asigurat?

Ce anume poate împinge a proper American girl în ghearele ipocrite, "progresist-liberale" ale unei doctrine în esenţa ei criminală, deşi, în mod făţarnic, pusă în slujba pacifismului? Cum eşuează, "de regulă", o progenitură? Din pricina unui nesăbuit gest patern, comis timpuriu şi pasibil a fi interpretat de copil ca un avans sexual incestuos? Din "prea mult bine"? În aşteptarea unei atitudini părinteşti ferme, care să pună capăt teribilismelor adolescentine? Ca "ripostă", ca protest faţă de bunăstarea călduţă, autosuficientă, fluturată cu mândrie de părinţi şi cu nişte consecinţe uneori strivitoare pentru personalitatea fragedă a copilului? Întreg romanul este răscolit de şi construit pe aceste întrebări, cu obişnuitele variaţiuni, speculaţii, răsturnări de tonalităţi şi schimbări bruşte de accente original rothiene.

Insolvabila singurătate

Ce pare a-şi fi propus Philip Roth să transmită din hăţişul, pe alocuri, halucinant al paginilor Pastoralei", din monoloagele interioare de-o luciditate lipsită de speranţă, e că, deşi deosebit de înzestrate în a iluziona până la psihoză masele, mai ales pe veşnicii candidaţi la frustrare, ideologiile nu-s capabile să rezolve preocupările într-adevăr chinuitoare, frământările reale ale individului uman: singurătatea, bătrâneţea, finitudinea. Acestea sunt câteva din marile suferinţe intime ale umanităţii, pe care nici Revoluţia permanentă propovăduită de avortonii lui Marx, nici consumismul capitalist nu pot visa să le treacă în tabelul-manifest cu probleme "soluţionabile". Permiţându-mi (încă) o notaţie personală: singurul "Mai "™68" la care, eu, unul, aş participa ar fi acela în care manifestanţii ar revendica unor autorităţi invizibile, ar scanda şi ar scrie pe pereţi: Il est interdit de mourir!.

Puterea cuvintelor bine aşezate

Dacă la alţi autori favoriţi am îndrăgit ştiinţa lor de a lăsa lucrurile în suspensie, de a jongla cu elipsele, cu subînţelesurile, la Roth ador ambiţia lui impetuoasă de a spune tot. Angoasa totalizării. Tot şi de-a dreptul. Fără ocolişuri, fără a cădea în ridicol, mulţumită şi cunoscutei doze de autozeflemisire; fără pudori stupide - despre mizeria condiţiei de om.

Spre deosebire de romanele scrise de romancierul nord-american în anii 2000 - excelând prin frazarea de diamant, şlefuirea obsesivă, alegerea migăloasă a celor mai percutante expresii colocviale, formatul compact -, Pastorala americană, terminată în 1997, ne înfăţişează un Roth (sau Zuckerman, căci el narează") baroc, reuşind, totuşi, un slalom de punctaj maxim printre preţiozităţi, lungimi inutile şi prolixitate; un Roth industrial (în sensul propriu al cuvântului), stăpân pe o neîntrecută metalurgică a textului, îmbătat de puterea cuvintelor bine aşezate de a genera imagini stridente, inconfortabile şi de a vehicula idei controversate, lipsite de bunul simţ anesteziant regăsit de noi la alţi scriitori (nu mai puţin valoroşi).

Un Roth al dialogurilor frenetice. Am impresia că aceste dialoguri, de un realism mai rar întâlnit în literatură (dar deloc străin de literatură), sunt punctul lui forte, alături de sarcasm, cinism, ironie, alături de talentul de a parodia, de a maimuţări luarea în serios şi snobismul high-flown arty, refugiul fanatic în doctrine politice. Un Roth înviorător, necontaminat de militantism, care îmbucură prin detaşarea lui batjocoritoare, relativă la politicul dus la nivel de religie, dar şi faţă de rigiditatea perfecţionistă a campionilor fericirii din clasa de mijloc.

P.S. NU mi-a prea plăcut traducerea. Ceva (din fericire, abia perceptibil) nu funcţionează acolo, probabil că adaptarea. Sunt curios, de pildă, ce expresie americană este tradusă, exasperant, prin futu-i" Tot e bine; ce s-ar fi întâmplat dacă traducătoarea ar fi optat pentru "în puii mei"!?

Scris de Cristian Sîrb

Autor: | Editura:



Citeste cele 17 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. sh0b0 spune:

    Suna super interesant! Cred ca o voi cumpara. Tineti-o tot asa pentru ca faceti o treaba foarte buna. Poate se mai culturalizeaza si romanul. Respect

    raspunde

  2. Trebuie să citesc cartea asta! Dacă are măcar jumătate din energia recenziei tale, şi tot mă declar încîntată.

    raspunde

  3. C.SÎRB spune:

    Eu sper, invers, că recenzia mea păstrează măcar jumătate din frenezia cărţii. ‘Frenezie’ nu se referă, aici, la nu ştiu ce acţiune, ci la trăirile intime ale protagoniştilor şi la dialogurile mitraliate.

    raspunde

  4. flavia spune:

    tocmai ai asezat cartea asta on top of my wishlist :)

    raspunde

  5. C.SÎRB spune:

    Bun, înseamnă că am mai evitat un rateu. :)

    raspunde

  6. Alexandra Coliban spune:

    Am zis “futu-i” pentru “fucking …”, probabil. Nu-mi mai amintesc exact. E drept ca-i folosit cu precadere in Banat, si cum am trait multa vreme acolo imi vine destul de firesc. E un soi de virgula, de semn de exclamare, n-am considerat niciodata ca are greutatea unei expresii – tocmai de aceea e grav, zic eu, ca v-a deranjat. Dar cum dificultatea traducerii romanului a stat tocmai in gasirea acestei echivalente perverse, ma asteptam ca ea sa-mi scindeze cititorii in pro- si anti-futu-i. :) Oricum, merci de recenzie.

    raspunde

  7. C.SÎRB spune:

    Exact! Cât am stat în Timişoara şi cât a trebuit să-i suport, apoi, pe prietenii care au făcut o facultate în TM şi au îmbrăţişat necritic acest futu-i obsedant şi enervant, alături de iasă în loc de iese, dumă, câtă, etc, o grămadă de timişorisme deloc fancy, deloc simpatice, ei bine, mi-a ajuns! :)

    Nu mai voiam să-l aud şi pe Roth futuind. Asta e tot.

    Şi apoi, din nou, locuind neşte ani în TM, ascultându-mi, repet, exasperat naivii prieteni, care au plonjat în argoul ăsta de împrumut, am putut remarca limpede că acest futu-i nu are tăria, puterea de impact a lui fuck, nici a lui damn.

    Cum spuneţi, futu-i e rostit în Banat ca un fel de sughiţ, e automatism, e, de aia, demonetizat, e… efectiv-ul Fruncei ţării (efectiv fiind, pentru mine, un fel de etichetă a Sudului estic, alături de imbecilul la modul, în loc de în mod sau de construirea adv de mod fără apendice, simplu).

    Dar, recunosc, pe mine m-a iritat acum pentru că mă iritaseră deja, mai înainte, cu ani de zile în urmă, prietenii şi bănăţenii get/beget (deşi eu am bănuiala că futu-i e de import oltenesc). Şi totuşi, dl R. P. Gheo nu l-a folosit…

    Mulţumesc pentru a fi adus, totuşi, cartea în lb română. Înseamnă mult pentru mine, mare admirator de Roth. Nu-s aşa tare la citit în engl în original. Nici aşa bun traducător ca dvs. (nu o spun sarcastic!)

    raspunde

    • Alexandra Coliban spune:

      Nu vad vreun e-mail al dvs pe aici. Daca-l vedeti pe-al meu, imi puteti da un mail? Vreau sa va cer parerea in legatura cu ceva, legat tot de Pastorala. Multumesc.

      raspunde

  8. Pingback: M-am măritat cu un comunist

  9. Manuel Alin Ana spune:

    Cristi esti tare,imi place cum ,si ce scrii,ti-am comentat doua sau trei postari mai vechi in (news-in.eu)scrie un mail sa pot intra si eu in leg. cu tine,aici ai adresa mea,asa-i?

    raspunde

  10. Ionescu Elena spune:

    Din toata cartea un singur cuvant v-a starnit atentia!!! El apare des in carti si filme americane pentru o anumita tipologie umana: un ins nonconfirmist, antisistem dar care foloseste sistemul, mai degraba smecher decat destept care in final primeste ceea ce merita. E folosit si pentru a conferi un plus de autenticitate, realism. In Romania e folosit ca masculii de clasa joasa care nu reusesc sa-si foloseasca nici macar unicul neuron.

    raspunde

    • Cristian Sirb spune:

      Am spus eu că din toată cartea un singur cuvânt mi-a reținut atenția? Ce e cu umoarea asta violentă intr-o seară de vineri? Nu e nimic notabil de făcut în oraș? Cartea este magnifică. Traducerea este foarte bună, e vina mea că sunt maniac al sonorităților. Nu e vina traducătoarei.

      Din toată recenzia, numai comentariile de subsol v-au reținut atenția? Trist. :). Dar nu prea.

      raspunde

      • Ionescu Elena spune:

        Imi pare rau ca te-am suparat. De fapt comentriul meu era mai degraba la adresa celor care comentau si care s-au blocat in cuvantul cu pricina. Recenzia ta este frumoasa si chiar starneste dorinta de lectura. Se pare ca si eu am ramas blocata in comentarii si am pierdut esenta. Scuzele mele!!!.Cartea este, asa cum bine zici tu, magnifica. Eu sunt un fan al lui Roth. Recomand si lectura cartii”De ce scriem” pentru o reala intelegere a scriitorului.Este si un bun ghid de lectura. Inca o data scuze pentru nentelegerea care ti-a generat suparare.

        raspunde

        • Cristian Sirb spune:

          E în regulă. Probabil că și eu am înțeles total deformat, deși din cuvintele alese așa Reieșea. Roth este americanul meu favorit. Mă identific cu el precum cu nimeni altul. Pur și simplu, avem suflete gemene, fără a ne cunoaște. :)
          Am toate romanele lui apărute în românește, plus câteva în original.

          Ador capacitatea lui de a se indigna, verbiajul lui, naturalețea rar întâlnită a dialogurilor, rupte din viață. Nelinistea lui.

          Apreciez mult revenirea asupra celor scrise. Mulțumesc. Nu eu contez aici, ci cartea, și Roth, desigur. În totalitatea lui.

  11. Ionescu Elena spune:

    Cuvantul are semnificatia scuipatului de seminte.

    raspunde

  12. Ionescu Elena spune:

    Ce parere ai despre Milan Kundera? Daca Philip Roth imi atinge ratiunea(e un regal la nivel rational), Kundera imi atinge inima. Rezonez cu Roth in marile probleme exitentiale, universal valabile (indiferent de etnie, nationalitate, religie, etc.). Il iubesc pe Roth rational. La Kundera am simtit o stranie poezie intr-o naratiune ce se dorea impersonala, rationala, lipsita de patetism. Am cumparat cartea lui Roth “De ce scriem” pentru ca, intamplator, am deschis la dialogul cu Milan Kundera. Si nu imi pare rau ca am luat-o. Desigur ca e pur subiectiv, o parere personala, e un spirit pe care il percepi dincolo de cuvinte.Pentru ca, dintr-o carte, dincolo de naratiune, eu raman cu spiritul cartii. Sau ceea ce percep eu ca fiind spiritul ei.
    Nu pot spune de ce dar am senzatia ca parerea ta conteaza.Daca nu sunt prea indiscreta, ce varsta ai? Nu am avut suficiente cuvinte apreciative la recenzia ta, care chiar m-a impresionat. De asta eram curioasa in privinta varstei. Pot sa ghicesc…in jur de 30..40? Marja de eroare e destul de mare…
    Si inca ceva-apreciez in mod deosebit importanta pe care o dai cuvintelor bine alese( intr-o traducere). Lingvistiva poate fi o reala incantare a ratiunii careia si eu ii apreciez valoarea. Insa, cautand prea mult in litera legii poti pierde spiritul ei. Spun asta din proprie experienta.
    Eu nu sunt o persoana care scrie comentarii…dar Roth merita tot efortul. Si recenzia ta!!!

    raspunde

    • Cristian Sirb spune:

      Am aici o recenzie (cel puțin) la Cartea râsului și a uitării. Am doar vreo 2 cărți (NON-ficțiune) ale lui Kundera încă necitite. În rest, am parcurs maniac și cu delicii toate romanele sale! Kundera e mai rece, dar nu așa judec eu autorii. Probabil că e mai ușor de iubit cu mintea decât cu inima. Dar neîndoielnic îl iubesc. Kundera e între cei câțiva care mi-au șlefuit definitiv gustul lecturii. Huxley, Camus, M. Preda, Marquez, Henry Miller, Prosut, Roth, Antonio L. Antunes. Cu scriitorii ăștia în mână, am crescut ca cititor în ultimii 20 de ani. Acum sigur că am descoperit alții, respectabili.

      Există (între atâtea alte posibile criterii) scriitori care mă încântă și scriitori cu care, de-a dreptul mă identific. Unul este Kundera. Chirurgul perfect. Crudul. Corozivul.

      În detaliu, mai putem zburătăci pe email. :)

      PS: mi se pare emoționant și frumos că, după atâția ani, cineva îmi descoperă recenziile astea vechi (mai mult pasionale, intimiste, decât precise)! Mă onorează, dar mai ales mă bucură.

      raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si


    Warning: Undefined array key 0 in /home/bookblog/public_html/wp-content/themes/bookblog2.0/parts/single-recenzie-sidebar.php on line 6

Copyright ©2011 Bookblog.ro