bookblog.ro

Political Correctness: Amintiri, Realităţi, Mass-Media

Scris de • 25 September 2013 • in categoria

Titlu: O Americă înfricoşătoare
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 352
ISBN: 978-973-50-3934-9
Cumpara cartea

Fiecare ţară îşi are propria ,,fereastră întunecată. În cazul Americii, după jurnalistul francez Edward Behr, aceasta se regăseşte în noţiunea de ,,political correctness” şi-n trecutul acestei ţări, a căror rădăcini se răsfrâng în prezent, în nesfârşitele lupte dintre sexe, în puritanismul ei şi aşa-zisele abuzuri sexuale, în istoria albilor şi a negrilor şi discriminarea pozitivă a celor din urmă.

Dacă în introducerea cărţii, Edward Behr ne aminteşte despre industria americană din Europa, de puterea lor, de interesul pentru Lumea a treia, de ,,noul vest sălbatic american” reprezentat de ,,Asia, China, Taiwan, Coreea, Mexic, continentul Sud American şi India”, în cele două părţi ale cărţii, autorul ne prezintă o Americă sumbră, în care accentul cade pe ,,violenţa societăţii americane”, pe ,isteria colectivă” (31), zugrăvită în mare parte din articole de presă, şi de supremaţia Europei atunci când vine vorba de cultură:

,,Există, între Europa şi America, un adevărat abis cultural. Orice observator european care ajunge să cunoască mai îndeaproape mediile universitare americane va avea numeroase motive de uimire, cum ar fi, de exemplu, contrastul surprinzător dintre importanţa acordată de profesori şi de studenţii lor acestei obsesii a violului şi hărţuirii sexuale, în campusuri şi rata reală de producere a acestora.” (32)

America anilor 80, după Behr, este cea care a dus la ,,isteria” de acum. Terapeuţi, părinţi, copii care inventează Realitatea. În universităţile americane, ,,hărţuirea sexuală” a înlocuit eticheta de ,,comunist”, şi nu puţine au fost acuzaţiile nefondate care au distrus carierele unor profesori universitari. De asemenea, cartea este un atac asupra memoriei recuperate, a ,,pseudoştiinţei terapeuţilor” (129) şi a feminismului dus la extreme, reprezentat aici de Andrea Dworkin şi Catherine Mackinnon.

,,[…] feministele dure nu fac decât să-i maimuţărească pe moraliştii puritani din secolul al XIX-lea, convinşi că prin însăşi natura lor, femeile sunt inferioare bărbaţilor. Extremismul lor instituţionalizează imaginea femeii ca victimă naturală a bărbatului. Conceptul dăinuieşte chiar dacă limbajul s-a schimbat: tânăra femeie de astăzi nu mai este, ca în romanul din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea „dezonorată” sau „înjosită”, ea e „traumatizată”, uneori a posteriori.” (47)

Pentru a-şi argumenta punctul de vedere, în prima parte a cărţii Behr prezintă şi comentează câteva cazuri mediatizate pe acest subiect: cel al familiei Ingram, al lui George Franklin, afacerea Menendez sau acuzaţiile de la grădiniţa Little Rascals aduse lui Betsy şi Bob Kelly.

De asemenea, Behr îi atacă pe americani pentru încrederea în psihoterapie, nu doar prin cazurile de hipnoză prezentate care au dus la acuzaţii în justiţie, ci şi prin faptul că ,,multiple personality disorder”, după psihiatrul britanic Ray Aldridge Morris, are o ,,specificitate aproape exclusiv-americană” construită şi alimentată de terapeuţi.

Un alt aspect prezentat de autor este multiculturalismul şi prăpastia culturală dintre albi şi negri, favorizarea negrilor, în detrimentul albilor, atât în universităţi, cât şi în politică.

,,[…] albii tolerează la un om politic negru ceea ce n-ar accepta nici o clipă la un candidat din propria rasă. Această atitudine demonstrează persistenţa unei adevărate prăpastii culturale, între cele două comunităţi, chiar după aproape 30 de ani de integrare „oficială”, valorile nu sunt aceleaşi.” (182)

Sunt exemplele oferite de Behr grăitoare pentru spiritul şi cultura americană? Este America în plin declin, o ţară fatalistă, ,,înfricoşătoare”? Este feminismul american, doar o replică a ,,moraliştilor puritani din secolul al XIX-lea”? Este America singura ţară care are astfel de cazuri şi sunt acestea grăitoare pentru întregul popor american? Sunt aceste lucruri tipice Americii anilor 90 (întrucât cartea a fost scrisă în 1995) ? În această carte, Behr accentuează o parte a Realităţii, aşa cum ,,victimele” şi ,,călăii” prezentaţi de el însuşi aici o fac. Stilul uşor de parcurs, degajat, este în mare măsură jurnalistic, amplificând anumite lucruri, nereprezentând însă un studiu academic legat de cultura americană modernă sau de istoria ei.

O Americă înfricoşătoare este o carte în mare parte jurnalistică, prezentând o imagine apocaliptică asupra Americii. Nu contest că faptele prezentate sunt adevărate şi ca făcând parte dintr-un anumit tip de realitate, dar acestea sunt doar o perspectivă a acestei ţări, uneori exagerată, din care îi lipsesc anumite elemente culturale esenţiale.

  • Plusuri

    Este o carte care se citeşte foarte uşor.

  • Minusuri

    Stilul lui Behr rămâne unul jurnalistic, amplificând părţile ei negative.

  • Recomandari

    Celor care cunosc cel puţin câteva elemente ale culturii americane, pentru a putea extrage elementele importante din această carte.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro