Titlu: Măsura timpului
Autor: Mitch Albom
Rating:
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Darie Dorian Botezatu
Numar pagini: 224
ISBN: 978-606-609-600-3

„- Ai început ceva în timpul zilelor tale pe pământ. Ceva ce va schimba totul.
- Te înșeli, clătină Dor din cap. Sunt doar un om fără importanță, un exilat.
- Arareori un om își cunoaște propria putere, zise bătrânul.
Lovi în pământ. Dor clipi. Înaintea sa apărură toate uneltele și instrumentele sale, vasele, bețele, pietrele și tăblițele.
- Ai dăruit vreunul dintre ele?
Dor se gândi la bățul care măsura umbra soarelui.
- Unul a fost luat.
- Acum sunt mut mai multe. Odată stârnită, această dorință nu va seca. Va crește mai mult decât ți-ai fi putut imagina vreodată. În curând omul își va număra fiecare zi și porțiunile mai mici din fiecare zi și pe cele și mai mici – până când număratul îl va devora cu totul și nu va mai vedea nimic din minunea lumii.”

Cumpără titlul în engleză

Un singuratic, un om pentru care viața se scurge într-un ritm aparte, diferit de ritmul celorlalți, observă mai întâi, măsoară mai târziu trecerea timpului și, în final, își impune ritmul în măsurarea ei. Numele lui este Dor, povestea lui începe într-o vreme în care nu exista noțiunea de măsură a timpului și ia sfârșit în vremurile noastre, undeva totuși în afara timpului, pentru că Dor este Tatăl Timp. Între timp, cele trei personaje principale își trăiesc drama, fiecare fără să știe de existența celuilalt, sau de impactul pe care îl va avea fiecare dintre ei asupra celorlalți doi.

Ingredientele micuțului roman Măsura timpului sunt destul de simple – o tânără sătulă de viață, un bătrân ce nu se satură de viață și inventatorul primelor instrumente de măsurare a timpului – însă Mitch Albom reușește să creeze cu ele o poveste complexă, extrem de atractivă, în care speranța se îmbină cu deznădejdea, dragostea se confundă cu ura iar viața și moartea capătă valențe aproape identice. Deși este un roman care se citește foarte repede și la prima vedere pare o simplă poveste, implicațiile filosofiei cu ușoară tentă religioasă nu vor întârzia să apară în mintea cititorului după terminarea lecturii. Întrebările pe care romanul le naște în mod firesc sunt: Există vreun motiv suficient de puternic pentru care să merite să-ți iei viața? Există vreun motiv suficient de puternic pentru care să merite să-ți prelungești viața? Chiar suntem toți datori cu o moarte? Chiar suntem toți datori cu o viață? Pe coperta unu, editorul a trecut un text extrem de sugestiv: „Nu e niciodată prea târziu sau prea devreme. Este atunci când trebuie să fie.”

Mitch Albom este cunoscut pentru cărți precum Încă o zi sau Cei cinci oameni pe care-i întâlnești în rai. Romanele lui tratează cu precădere problema atitudinii în fața morții. Fie că este vorba despre introspecțiile celui care urmează să moară – sau își dorește să moară – fie că e vorba despre o reevaluare a vieții persoanelor din viața celor care-l înconjoară pe muribund, moartea și viața din perspectiva morții iminente par să fie teme care îl obsedează pe autor. Multe dintre cărțile lui au fost ecranizate de diferite companii hollywoodiene. Printre ele se numără și Cei cinci oameni pe care-i întâlnești în rai, film nominalizat la Grammy.

Măsura timpului pare a avea parte de toate ingredientele pentru o carte foarte bună. Totuși… câteva lucruri se cer lămurite. Deși potențialul este, într-adevăr, colosal, iar cartea este scrisă foarte bine, câteva aspecte din ea – din păcate cele mai importante – nu sunt tratate cu suficientă seriozitate, sau mai degrabă sunt tratate pueril. Atunci când ai de-a face cu o ființă supranaturală, cel mai probabil Dumnezeu, care stăpânește totul, inclusiv timpul, o întrebare de genul celei puse în fragmentul pe care l-am ales pentru început, face notă discordantă. Apoi faptul că acea ființă este și ea supusă scurgerii timpului este o altă scăpare ce nu poate fi pur și simplu trecută cu vederea. Pe lângă toate acestea, mai sunt și argumentele care le împing pe personaje să ia deciziile pe care le iau. Sunt, pur și simplu, prea subțiri. Când vorbești de viață și de moarte, argumentele au nevoie – de dragul firului epic, dacă nu din dorința ca romanul să fie într-o oarecare măsură conform cu realitatea – de substanță, de greutate. Ori aici nu prea este cazul.

Având în vedere pretențiile autorului de a crea o literatură demnă de a fi ecranizată, superficialitatea cu care a tratat acest ultim roman al său este ușor supărătoare. Însă ușurința cu care se citește cartea, combinată cu profunditatea unora dintre ideile pe care le lansează, face din Măsura timpului un roman care merită citit.

• Plusuri

  Mitch Albom lansează întrebări foarte profunde în Măsura timpului. Frumos este că nu încearcă să le dea un răspuns, lăsându-l pe cititor să-și creeze un sistem propriu de filozofie pe marginea lor. Personajele, deși rigide și superficiale, sunt foarte elegante și bine conturate.

• Minusuri

  Potențialul extraordinar pe care îl are ideea ce stă la baza lui pierde teren din pricina puerilității cu care subiectul este tratat.

• Recomandari

  Măsura timpului este unul dintre romanele pe care le poate citi întreaga familie, de la copilul de școală gimnazială, până la bunicul care trebuie și el să se mai inspire din când în când pentru a avea ce povești să le spună nepoților. În funcție de vârsta cititorului, sunt sigur că concluziile trase își au nivelul lor de profunzime.