bookblog.ro

Poveștile tămăduirii noastre

Scris de • 12 September 2022 • in categoria ,

Sufletul lumii

Titlu: Sufletul lumii
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2022
Numar pagini: 269
ISBN: 978-606-40-1245-6

Ne naștem fără cuvinte. Suntem puși la sânul mamei și odată cu laptele cald ingerăm acele calde slove rostite pe șoptite. Creștem mari și începem să simțim cuvintele la o altă intensitate. Plăsmuim din ele povești cu care impresionăm, cucerim, trădăm sau iubim. Apoi transmitem poveștile mai departe, le dăruim celor pe care i-am făurit cu propriile vorbe. Da, noi suntem ființe biologice ale căror existențe atârnă uneori doar de un cuvânt. Un Da spus ferm în fața altarului sau un Nu rostit în fața unei acuzații.

Prin urmare, în virtutea nevoii noastre de a ne spune poveștile, mi se pare că avem prea puține cărți – povestitoare, făurite pentru a ne mângâia sau întrista cu istorii desprinse din noianul imaginației noastre colective. O astfel de carte absolut minunată este volumul de proză Sufletul lumii, semnată de Camelia Cavadia, o scriitoare pe care, spre marea mea rușine, o descopăr abia acum.

Ce este acest suflet al lumii? Care e miza unei proze fantastice și realiste, în egală măsură? De ce ai scrie despre călătorie în timp, pedepse crâncene și bătrânețe, de ce ai mixa tinerețea debordantă cu senectute reverențioasă? De fapt, la finalul cărții am înțeles că prerogativa autoarei a fost să ne transmită o mică parte din propriul său tezaur de povești, toate rostite de bunica.

Sufletul lumii

 

Fiecare poveste în parte este atât de diferită, calibrând nevoia de tristețe cu cea de fericire, purtându-te pe un soi de carusel în care efectiv nu știi ce te mai poate aștepta. Un bărbat are un șarpe în stomac, spiritul unei sinucigașe pare să-i pedepsească pe consătenii cu păcate în suflet, o femeie experimentează o călătorie în timp după o sesiune de cumpărături în piața de cartier – toate aceste personaje formează un caleidoscop, un soi de ecosistem, pe care autoarea îl stratifică, demonstrând o abilitate majoră de a sonda natura umană.

În egală măsură, această carte este și o demonstrație rafinată a construcțiilor lingvistice:

Într-o surdină apăsătoare, în care fragilitatea existenței umane se frânge în mai multe locuri și produce fisuri, ulcerații ce vor săpa în timp, până nu va mai rămâne decât putreziciune."

Fiecare propoziție pare să fie organică, naturală, fără pic de forțare de dragul de a impresiona. Și contrar așteptărilor mele de după prima povestire, această carte nu e doar despre frumusețea poveștilor, ci mai degrabă despre suma concluziilor pe care trebuie să le trăim. Oare aparențele sunt mereu binevenite? Oare se cuvine să judec pe cineva înainte de clipa când în care îi încalț papucii?

Mi se pare că scrisul Cameliei Cavadia se îndepărtează de clasic și trece hotărât în segmentul literaturii experimentale, acolo unde e loc de joc și de creativitate din plin. Da, unele istorii au reușit să-mi dea fiori, altele mi s-au părut drăguțe, dar în total toate aceste piese ale unui singur puzzle s-au aranjat într-un mare fel.

De ce sunt sigură după lectura acestei cărți? De faptul că orice povestire vine pe acest pământ, în urechile noastre cu un scop. Este lecția necesară la timpul oportun, iar Camelia Cavadia în Sufletul lumii face exact asta. Ne amintește că de la unele lecții nu aveam dreptul moral să absentăm.

    Categorie: , | Autor: | Editura:



    Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro