bookblog.ro

Primejdioasa joacă de-a detectivul

Scris de • 22 January 2011 • in categoria

0Crimele din Betleem
  recenzie

Titlu: Crimele din Betleem
Autor: Matt Beynon Rees
Rating: rating - recenzii carti
Editura: Niculescu
Anul apariţiei: 2010
Traducere: Mihaela Magdalena Dumitru
304 de pagini
ISBN: 978-973-748-399-7

Un profesor de istorie se transforma in detectiv în încercarea de a salva un om într-o ţară măcinată de ură şi lupte politice.

Matt Beynon Rees, scriitor şi jurnalist, a câştigat cu această carte, în 2008, premiul John Creasey Dagger al Crimes Writers Association. Acesta a fost romanul care a dat naştere detectivului amator Omar Yussef, un profesor de istorie care se apropie de 60 de ani. Acesta devine eroul unei întregi serii de romane poliţiste care au fost traduse în mai multe limbi şi au fost foarte bine primite de public.

Crimele din Betleem este un roman a cărui poveste este construită în jurul unei dileme morale: Poţi lăsa un om nevinovat să moară doar pentru că nu vrei să pui în pericol viaţa ta şi pe cea a familiei tale? Însă această dilema morală nu se opreşte aici pentru că ea este completată de nevoia lui Omar Yussef de a-şi respecta principiile şi de a încerca astfel să schimbe un sistem corupt.

După cum se anunţă încă din titlu, în orasul Nasterii Domnului au loc mai multe crime care se datorează luptei dintre forţele israeliene de ocupaţie, forţele de rezistenţă palestiniene şi cei prinşi la mijloc în acest război al fanatismului şi-al intereselor. George Saba, un fost elev al lui Omar Yussef, devine una dintre victime atunci când este acuzat de colaboraţionism după ce ia atitudine în faţa celor mai puternici oameni ai Brigăzii Martirilor. Fostul său profesor îşi dă repede seama de faptul că George Saba este victima unei înscenări şi începe o investigaţie pe cont propriu atunci când realizează că şeful poliţiei, în ciuda faptului că îi este prieten din facultate, nu are să-l ajute să dovedească nevinovăţia fostului său elev. Pe parcursul investigaţiei ies la lumină dovezi pe care nimeni nu vrea sa le ia în considerare, nici măcar avocatul apărării. Descurajat, Omar Yussef ajunge să se considere vinovat de moartea unei foste eleve când aceasta este ucisă după ce i-a împărtăşit informaţii periculoase privind ancheta sa. În ciuda faptului că toţi cei care, într-o lume normală, ar trebui să-l ajute nu fac decât să-i stea în cale sau să fie ucisi, lăsându-l cu impresia că se luptă cu morile de vânt într-o ţară în care dispreţul şi ura sunt cele mai puternice sentimente, iar corupţia este la ea acasă, Omar Yussef nu se dă bătut şi continuă să lupte pentru a demonstra nevinovăţia prietenului său şi a-l scăpa de la moarte. Nici măcar atunci când familia lui primeşte o subtilă ameninţare, iar el scapă cu viaţă doar datorită unui noroc chior atunci când o bomba explodează în sala de clasă în care îşi tine cursurile, Omar nu poate fi convins să renunţe. Este speriat şi se simte de multe ori neputincios, însă nu renuntă, convins fiind că poate schimba ceva, sau cel puţin poate da un exemplu de omenie.

În ciuda străduinţelor sale, Rees nu reuşeşte să creeze atmosfera încărcată de primejdie pe care încearcă să o redea, pe un fundal în care ura faţă de cei de altă confesiune aproape că se ia la întrecere cu ura care alimentează luptele politice. Pe tot parcursul lecturii n-am putut să-mi imaginez cum arată nici unul din locurile în care se petrece acţiunea. Singura descriere cu adevărat vizuală a fost cea a sălii de judecată unde aproape că am simţit dramatismul întâmplărilor.

Nu sunt în măsură să contest abilitatea de scriitor a lui Rees, şi nici nu vreau asta, însă ca cititor îmi permit să-i contest calitatea de povestitor. O poveste este ceva magic care trebuie să te învăluie din primele momente şi să te poarte pe un alt tarâm, imaginar sau real. Autorul de faţă n-a reuşit sa facă asta, cel puţin cu mine. N-am simţit nimic din ce-am citit şi, în ciuda faptului că vorbim despre un scriitor aclamat, n-am avut parte de nicio provocare intelectuală, n-am învăţat absolut nimic, n-am stat cu sufletul la gură nici măcar o singură dată, deşi, teoretic, vorbim despre o carte care tocmai asta ar trebui să facă, să te ţină cu sufletul la gură. Personajele nu par rele, nu poţi empatiza cu ele, iar încercările de a da o notă de dramatism întâmplărilor (“Erau prea multe morţi pentru care el renunţase la haine. Simţea că paltoanele lui se transformau în giulgiuri. Oare cea din urmă haină a sa, care acum atârna în cuier, lângă uşa de la intrare, îi va servi lui însuşi drept lintoliu?”) sunt destul de slăbuţe şi, în cele mai multe cazuri, nu-şi ating ţinta.

Sunt un fan al literaturii secolelor optsprezece şi nouăsprezece. Poate acesta este şi motivul pentru care n-am considerat Crimele din Betleem ca fiind un roman excepţional în vreun fel. Din acelaşi motiv consider că ar trebui să subliniez faptul că ceea ce am scris este o parere strict personală şi trebuie luată ca atare.

Plusuri: nu am găsit
Minusuri: lipsa imaginilor vizuale, lipsa suspansului, personaje unidimensionale
Recomandare: celor aflaţi în căutarea unei lecturile rapide, uşoare şi nepretenţioase.

Scris de Andrea Balint

Categorie: | Autor: | Editura:



Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Alexandra spune:

    Nu am citit aceasta carte, dar sunt familiara cu acest gen. Vreau doar sa fac o observatie. Cu siguranta ca aceasta poveste te poarta pe un taram real…ca altfel care ar mai fi scopul? Cat despre taramul imaginar, asta e altceva si tine de crezul artistic si de dorinta de a exprima ceva a fiecarui autor…deci o poveste nu te poarta exclusiv pe taramul imaginar(noroiul Londrei victoriene si saracia cartierelor St.Petersburgului din vremea lui Dostoievski sunt cat se poate de reale). Bineinteles ca atunci cand accentul este pus pe intamplari si nu pe dramele interioare ale personajelor, calitatea de “povestitior” face totul…adica te tine sau nu cu sufletul la gura pana la final, dupa cum ai precizat.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro