0
Autor: Laura Kasischke
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Luana Schidu
272 pagini
ISBN:978-973-88758-5-2

Deşi scris la rece, într-un ritm egal, romanul Prin faţa ochilor este o poveste cu morală. Ar putea suna, pe scurt, astfel: toate greşelile cool din tinereţe se întorc să-ţi bîntuie viaţa adultă. Cel puţin, aşa i se întîmplă Dianei, "o mamă din clasa de mijloc", cu o viaţă paşnică, lipsită de evenimente.

Tabloul idilic contrastează cu adolescenţa Dianei, din care citim fragmente, frînturi, scene destul de obişnuite pentru profilul de "adolescentă rebelă", aşa cum îl ştim din filme, alte cărţi sau viaţa reală: un tatuaj, flirturi neruşinate, o prietenă cu care se află în simbioză, veri toride, un avort. Evenimentul bonus îl reprezintă crima la care este martoră, împreună cu prietena ei cea mai bună: un coleg de-al lor intră în liceu cu o armă şi împuşcă orice îi iese în cale. De altfel, această scenă reprezintă miezul vinovăţiei şi dezintegrării psihice de mai tîrziu.

Departe însă de a privi la ea, cea din trecut, cu îngăduinţă, înduioşare sau jenă, Diana se află sub controlul amintirilor din tinereţe, care îi invadează viaţa perfectă, creînd o realitate paralelă, obsesivă, în care numai ea este prinsă. Tot spaţiul ei paşnic - soţul, fetiţa ei, Emma, vecinii, poştaşul, o pisică rătăcită - se transformă într-un loc nesigur, fragmentat, malefic. Treptat, cartea ajunge să descrie o spaimă continuă, schimbarea vieţii casnice, cotidiene într-un coşmar.

Toată această transformare este regizată cu economie de resurse, însă efectele sunt interesante: o creştere verosimilă a tensiunii în desfăşurarea poveştii, suspans, atmosferă captivantă. Ce e mai puţin verosimil este personajul însuşi: i-aş pune la îndoială trăirile, dat fiind contrastul puternic dintre îngrijorările de femeie trecută de treizeci de ani (dacă mai e încă frumoasă, dacă i se lasă pielea, dacă se transformă într-o babă moralistă) şi stările psihologice de limită prin care trece. Consider că personajul este mai mult folosit pentru demonstraţie, o tipologie pe care poate fi fixată morala fabulei de care vorbeam la început.

Dacă vă interesează acest fel de "horror psihologic" (nu exagerez cînd îi spun aşa), Prin faţa ochilor este un exemplu bun. Arată atît că nu este nevoie de multe artificii pentru ca groaza să se instaureze, că drumul de la normal la deviant este scurt şi că învelişul onorabil al realităţii se poate destrăma vertiginos.

Scris de Mihaela Butnaru