0Autor: Greg Annussek
Rating:
Editura: Meteor Press
(ediţia în limba engleză)
Hitler, liderul
Dacă aţi citit mărturii ale oamenilor ce au lucrat în apropierea lui Adolf Hitler ştiţi că, paradoxal, deşi o lume întreagă l-a urât, el a fost iubit de cei din jurul său. Rochus Misch, fostă gardă de corp a lui Hitler, povestea la 30 de ani după război că, în ciuda lucrurilor oribile pe care fuhrerul "se pare că le-a făcut", pentru el, Hitler rămâne un om pe care l-a stimat nespus. Deşi era un simplu soldat, îşi aminteşte cum monstrul ce a provocat cel de-al Doilea Război Mondial nu uita niciodată să îl salute şi, de multe ori, să îi spună câteva cuvinte atunci când trecea pe lângă el. Pentru el, asta însemna mult.
Mulţi dintre generalii săi l-au respectat şi admirat până în momentul în care acesta s-a sinucis, în aprilie 1945. Scria Himmler în jurnalul său că "oricine are impresia că ar putea conduce Germania mai bine decât Fuhrerul, îşi supraestimează, în mod evident, capacitatea". Mulţi l-au văzut aşa. Pentru mine, Hitler rămâne un exemplu de lider care şi-a folosit toată puterea pentru a face rău. E un studiu de caz bun: omul care a avut atât de multă influenţă asupra celor din jurul său, i-a modelat atât de puternic şi, totuşi, într-o direcţie atât de profund greşită.
Imaginaţi-vă un Hitler fascinat de cineva
"Raidul lui Hitler pentru eliberarea lui Mussolini" merită citită din cel puţin două motive. În primul rând, fiindcă prezintă relaţia lui Hitler cu cel pe care nu o dată l-a numit singurul său prieten adevărat, Mussolini. O relaţie absolut specială. Mussolini a fost poate singurul om pe care Adolf Hitler l-a respectat şi singurul pe care l-a pus vreodată pe aceeaşi treaptă cu el. Îl consideră un descendent direct al romanilor, un Cezar demn de prietenia sa. De altfel, mulţi apropiaţi ai lui Hitler povesesc că Fuhrerului îi dădeau uneori lacrimile vorbind despre Mussolini şi îşi va dovedi ataşamentul şi fidelitatea participând personal la realizarea planurilor de eliberare a Ducelui, pierzând nopţi întregi gândindu-se cum l-ar putea salva şi, în final, punând în pericol alianţele Germaniei cu Italia, România sau Ungaria.
Operatiunea Stejarul
Plecând de la aceste premise, plănuirea şi executarea "operaţiunii Stejarul" n-ar trebui să surprindă pe nimeni. În iulie 1943, Mussolini era înlăturat de la putere de conaţionalii săi, în urma unei lovituri de stat. O zi mai târziu, 6 ofiţeri din cadrul Waffen SS se aflau în Vizuina Lupului, cartierul general al lui Hitler. Fuseseră chemaţi în secret din părţi diferite ale Germaniei, fără să ştie pentru ce se află acolo. Unul dintre ei, pe atunci un simplu căpitan de trupe de commando germane, se numea Otto Skorzeny. Până la sfârşitul războiului avea sa îl elibereze pe Il Duce într-una dintre cele mai îndrăzneţe acţiuni de commando din tot războiul, să obţină Crucea Cavalerilor şi să ajungă unul dintre cei mai cunoscuţi eroi de război din Germania.
Otto Skorzeny este al doilea motiv foarte bun pentru a citi "Raidul lui Hitler...". Skorzeny e un om simplu, încorporat la începutul războiului în armata germană şi care reuşeşte să coordoneze cu succes echipa ce îl eliberează pe Mussolini, intrând astfel în graţiile lui Hitler. Însă nu doar drumul parcurs de Skorzeny în timpul războiului merită urmărit, ci şi ce s-a întâmplat cu el după invingerea Germaniei. Este capturat, însă evadează din închisoare cu ajutorul unor foşti camarazi din Waffen SS, fuge în America de Sud după care, în următorii 30 de ani nimeni nu mai ştie nimic de el. Există însă multe zvonuri care îl plasează în serviciul CIA şi, mai apoi, în Mossad, ceea ce nu ar fi deloc surprinzător. Până la urmă, mulţi dintre ofiţerii şi, mai ales, oamenii de ştiinţă germani au ajuns să lucreze după război pentru ţări ca Statele Unite.
Dincolo de povestea lui Skorzeny, mai există o imagine care nu ar trebui ratată. Cea a lui Mussolini-de-la-sfârşitul-războiului, deziluzionat, în afara timpului, o urmă a "Cezarului" care fusese odată. E o imagine care, completată de un Hitler la fel de obosit şi bolnav, şochează. E poate una dintre puţinele alinări pe care o lume întreagă, înveninată, le-ar mai fi putut primi..
Ironic, situaţia celor doi dictatori este cel mai bine descrisă chiar de Mussolini, în lunile dinaintea morţii sale, într-un moment de suprinzătoare luciditate: "eu şi Hitler am cedat propriilor noastre iluzii, ca doi nebuni".
*in poza de mai jos, Hitler si Mussolini. Iar aici aveti un fragment dintr-un documentar despre fortele speciale ale lui Hitler. Se vorbeste exact despre Otto Skorzeny si operatiunea de eliberare a lui Mussolini, lucruri pe care le veti gasi foarte bine detaliate in carte.
Scrisă de Andrei Roşca
Categorie: Istorie | Editura: Meteor Press
wikilife spune:
23 February 2009 | 6:26 pm
Impresionant! Pacat ca mi-am luat un vraf de carti si am ramas fara bani, ca poate mi-as fi procurat-o si eu. Asa mai astept pana luna viitoare.