bookblog.ro

Saga Marile descoperiri continuă

Scris de • 23 September 2014 • in categoria

Titlu: Hărțile prevestitoare
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 672
ISBN: 978-973-143-316-5
Cumpara cartea

„ Tragedreptul ieși din gaură, destul de murdar încât să pară că stătea acolo de pe vremea Urgiei. Tuși, lovindu-se cu pumnul în piept, în timp ce cu mâna stângă ridica în aer premiul cel mare. De pe craniul ridicat de el se desprinseră bucăți de carne, dar mare parte a scalpului zbârcit rămase la locul său. […] Tragedreptul îl azvârli la pământ. Se spulberă din cauza izbiturii, transformându-se în praf. […] Adună între degete niște praf și-l duse la nas. Ghetestrâmte azvârli o pietricică spre el.
– Nu. Păstrează-l. Valorează mai mult decât tine.
Tragedreptul dădu din umeri.
– Doar voiam să văd cât îi de bun. Avem destul. Mai sunt vreo zece pe-acolo. Și săbii, poate chiar un arc pentru tine.
Priză pulberea cadavrului. Capul îi zvâcni înapoi și-și holbă ochii. Trupul i se scutură violent și-ar fi trebuit să cadă pe spate, dar cumva țâșni în sus, de parcă ar fi fost ridicat de gâtlej. Tragedreptul trăsese pe nas numai o singură dată, adânc, iar șiraguri verzi de muci îi atârnau de nări precum ceara. Tuși din nou, apoi scutură spasmodic din cap de patru ori. Zâmbi cu întreaga lui gură știrbă, fericit.
– Cel mai bun din tot ce-am găsit.
Ghetestrâmte azvârli spre el încă o pietricică.
– Spui asta la fiecare mormânt.
Mâna individului se undui într-o mișcare fluidă și prinse pietricica din zbor.”

Continuarea seriei Marile descoperiri păstrează cu mare fidelitate linia imprimată de primul volum, Atlasul secret (citește recenzia). Aceleași lumi bizare încărcate de magie se desfășoară în fața cititorului, aceleași personaje bine închegate își continuă căutările în același gen de intrigi și lupte excelent descrise. Evident, acțiunea evoluează, deja cunoaștem foarte bine personajele, așa că sunt introduse câteva elemente noi, menite să rupă liniaritatea de care ar putea fi acuzat primul volum. Unul dintre aceste elemente este transfigurarea lui Moraven Tolo și decizia ca acele capitole în care el apare, să fie povestite la persoana întâi: „Dușmanul, care se deplasase spre nord, ieșise acum din păduri pentru a ataca în sud, doar că în drum dăduse de mine. Prima mea lovitură trăgând sabia despică un vhangxi de la șale până la umăr. Măruntaiele îi ieșiră într-o revărsare umedă și se prăbuși peste grămada aburindă. Scoțându-mi cea de-a doua sabie, am despicat o căpățână înainte de a mă retrage prin răsucire din calea ghearelor care loveau aerul și pe care, dintr-o lovitură circulară, le-am amputat cu mâini cu tot, de la încheieturi. O altă lovitură rapidă l-a terminat și pe acesta, apoi lovituri încrucișate îl decapitară pe următorul. Căzut într-un genunchi, l-am lăsat pe unul dintre săltăreți să treacă pe deasupra mea. Ghearele lui sfâșiară aerul în timp ce sabia din mâna dreaptă îi trecu prin burtă. Căzu cu o bufnitură, săltă și se rostogoli, încurcându-se singur în propriile-i mațe.” Michael Stackpole reușește, folosind acest artificiu, să descrie luptele cu sabia chiar mai atractiv decât în primul volum.

Acesta este volumul unde ies la iveală intențiile ascunse ale unor personaje aflate, în primul volum, la granița obscurității. Prințul Pyrust al Deseirionului, Moraven Tolo (despre care am mai spus), Nelesquin, Qiro Anturasi, Jorim Anturasi, până și sora sa mai mică, Nirati Anturasi, toți trec prin metamorfoze atât de profunde, sau își dezvăluie intenții atât de sofisticate, încât, practic, am avut senzația că am în față alte personaje decât cele din primul volum. Cu toate acestea, autorul a păstrat particularitățile fiecăruia în parte, astfel că le-am recunoscut în primul rând din construcția lor.

Acest volum este o introducere într-o luptă de proporții halucinante, la care iau parte nu doar oamenii și forțele magice, ci și zeii. Iar pentru că descrierea naturii zeilor într-un astfel de roman nu este un lucru ușor, autorul recurge la unele descrieri și dialoguri care vor pune la punct câteva aspecte: „Omisiunile îi limitau pe zei, pentru că ei își datorau existența naturii credinței oamenilor. Dacă erau reduși la un singur aspect, fiind adorați numai prin acel aspect, se vor plia încet acelei forme.” În plus, natura umană a zeilor și cea zeiască a oamenilor va deveni, în acest volum, un element de aceeași importanță ca și magia sălbatică din primul volum.

Măiestria misticilor devine acum mult mai evidentă, jaedun-ul fiind, practic, o extensie a lor cât se poate de naturală. Apare și o problemă de moralitate foarte interesantă: deși pentru Ciras Dejote nu este nicio problemă în ideea ca un om să se folosească de magie pentru a deveni jaecaiserr, se pare că aceeași magie folosită pentru a însufleți diferite mecanisme complex lucrate, devine un lucru extrem de imoral. Pe tot parcursul acestui al doilea volum, Dejote se va lupta cu problema moralității acestui aspect, mai ales că este nevoit să-l urmeze pe Borosan Gryst, cel care construiește aceste mașinării.

Și, dacă tot am pomenit de morală, Michael A. Stackpole propune în acest volum încă o idee interesantă: pierderile controlate din timpul unui război. În cea mai amănunțită dintre descrierile luptelor pentru teritorii, pierderea Orașului ilustrat, Moraven Tolo analizează foarte lucid opțiunile pe care le are: retragerea rapidă, surprinzătoare, din calea dușmanilor, sau încercarea de salvare a locuitorilor orașului, tentativă care i-ar fi decimat grupul de luptători. „Cavaleria noastră trecu printre linii cu doar câteva pierderi. Dacă aș fi dat ordin, ne-am fi întors și-am fi lovit o altă aripă a liniilor inamice. Am fi făcut prăpăd, poate ne-am fi putut întoarce spre oraș, îi ucideam pe vhangxii din jurul focului și-am fi putut scăpa câțiva dintre refugiați. O clipă, chiar m-am gândit să dau acel ordin. Știam că mi s-ar fi dat ascultare fără crâcnire. De fapt, oamenii mei ar fi fost bucuroși să facă mai mult, să-și răzbune morții din oraș. Cuvintele așteptau pe vârful limbii, dar nu le-am rostit. Dacă ne-am fi întors, am fi provocat pierderi. Le-am fi dat speranțe celor de pe ziduri. False speranțe.”

Viziunea lui Stackpole se conturează foarte clar în acest volum, magnitudinea acțiunii șocând, de-a dreptul. Iar aspectele pe care le surprinde (printre care se numără și moralitatea despre care am vorbit), dovedesc că, deși este scriitor de romane SF / fantasy, autorul este foarte realist.

Citește recenzia Atlasul secret (primul volum din seria Marile descoperiri)

  • Plusuri

    Ca și în primul volum, descrierea luptelor corp la corp este desăvârșită, iar personajele sunt extraordinar de puternice și de realiste. Acțiunea surprinde prin amploarea ei, iar autorul o stăpânește în cel mai mic detaliu.

  • Recomandari

    Recomandările din recenzia primului volum sunt valabile și aici.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Jumatatea Pierduta

Copyright ©2011 Bookblog.ro