Titlu: Îndrăgostită de un înger
Autor: Federica Bosco
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Camelia Zara
Numar pagini: 352
ISBN: 978-973-724-423-9

Cărțile care au ca subiect iubirea și mai ales cea prezentată în fazele sale adolescentine tind să abuzele de răbdarea unui cititor care a lăsat în urmă vârsta marilor frământări și a rollercoasterului emoțional, pentru că totul e gândit în varianta superlativă, absolută, în care orice mic gest sau orice supărare beneficiază de ajutorul involuntar unei lupe invizibile prin care ajung să aibe proporții gargantueșți. Sau dacă ar fi să fac uz de ironie adolescentină aș spune mai degrabă că totul e o mare dramă.

Așa ai tinde să percepi în primă fază și cel de-al optulea roman al Federicăi Bosco, scriitoare și scenaristă de origine italiană, cunoscută mai degrabă pentru trilogia compusă din cărțile Îmi placi la nebunie, Dragostea nu-i de mine și Dragostea nu-mi dă pace.

Și totuși Îndrăgostită de un înger ajunge să fie o surpriză plăcută și să te prindă atât de tare încât devorezi pagină cu pagină povestea Miei și a lui Patrick, amintindu-ți de propriile iubiri din liceu și de fluturii din stomac, de rememorarea în noapte a săruturilor de peste zi sau a emoțiilor paralizante, a surâsului prostesc afișat în fața celui sau celei care îți facea ca inima să bată cu 1000 de kilometri pe oră.

„Mă simțeam cu adevărat ca o lebădă neagră, neliniștită, fragilă și diferită de ceilalți, pe care nimeni nu părea să vrea s-o cunoască în profunzime”

Răzvrătită, încăpățânată, ironică, acidă în comentarii, pasionată până la nebunie de balet, distrasă sau mai degrabă distrată în timpul orelor de la școală, prietenă devotată și nu în ultimul rând adolescentă întrăgostită până peste cap de fratele mai mare al celei mai bune prietene. Asta e Mia Foster Benelli – o fată de șaisprezece ani care nu-și dorește nimic mai mult pe lume decât să devină una din balerinele acceptate la prestigioasă Royal Ballet School din Londra. Și totuși o mică excepție se insinuează în traiectoria dreaptă spre un vis aproape imposibil, o excepție cu părul nisipiu și ochii gri-albăstrui care pare scoasă dintr-o poveste Disney. El este Patrick Dewayne, prințul perfect, care pare nici să nu observe existența eroinei noastre decât atunci când o numește „îmbufnată” la cinele date de familia sa. Dar între cei doi se naște o poveste de dragoste demnă de penița sau tastele unui Shakespeare modern care pare să aibă puterea să nu se frângă în drumul presărat cu capricii adolescentine, cu certuri cu părinții, cu prietenii pe cale să se destrame sau cu ambiții incomensurabile pentru a transforma un vis în realitate.

„Vreau să spun că, atunci când îți găsești sufletul pereche, simți înăuntrul tău o stare de pace și împlinire atât de intensă, încât ai impresia că ai ajuns în sfârșit acasă. Ți se pare că o cunoști dintotdeauna pe acea ființă, dintr-o altă viață poate, și îți dai seama că înainte de ea nu era nimic, ci doar așteptarea de a o găsi. Și, după ce v-ați întâlnit, ai putea să n-o vezi chiar și un an de zile, și tot nu s-ar schimba nimic între voi doi, pentru că știi că poți avea încredere în ea, și chiar și fără inel și fără căsătorie știi că aceea este perechea ta și numai a ta. Pentru totdeauna. ”

Ce o face să se distingă în marea de romane dedicate segmentului de vârstă de 12 – 16 ani e combinația dintre realism și exagerare, dintre nu-mi pasă dar totuși e cel mai important lucru pentru mine care în ciuda unui avânt nebunesc care se situează când pe o culme când pe alta a emoțiilor nu derutează și nici nu îngreunează lectură, chit că prima jumătate de carte e ceva mai anevoioasă și ușor de comparat cu un mers prin deșert căruia nu știi dacă o să îi supraviețuiești.

Frumos e și conceptul iubirii absolute așa cum e văzut la o vârstă fragedă, nefiind alterat de deziluzii sau de inimi frânte pe bandă rulantă. Din inocența primelor inceputuri se naște puterea infinită de a înfrunta totul.

Personal am fost atrasă de subiectul baletului pentru că implică multă muncă și multe sacrificii și prezentarea acelei lumi atât de dure în care talentul și pasiunea pot să fie reduse la zero în prezența unui trup nepotrivit aveau să aducă o gură de aer proaspăt, într-o categorie literară populată de subiecte ușurele. Și nu m-am înșelat pentru că pasiunea și durerea dansului pe poante transcende paginile și vezi clar cu ochiul minții fie o Esmeralda, fie o lebădă albă sau neagră.

De asemenea pendularea între două iubiri atât de intense ca cea pentru balet și cea a sufletului pereche asigură destule momente tensionate menite să-ți țină cartea între degete până când întorci ultima pagina și dai de copertă.

Și dacă tot vorbim de balet vă las în încheiere cu Esmeralda și o bucată din Notre-Dame de Paris.

Sursa imaginii

• Plusuri

  Alternarea între cele două iubiri, între chinurile adolescenței și tenacitatea în atingerea unui țel pe care o regăsești mai degrabă la un adult decât la un tânăr. Povestea de dragoste care deși pornește atât de intens încât ți se face greață ajunge în cele din urmă să înmoaie și inima unui sceptic.

• Minusuri

  Abundența verbelor la perfect simplu care mi-au dat dureri de cap dar pe care am învățat să le ignor cu timpul.

• Recomandari

  Celor care s-au săturat până peste poate de eroine împiedicate, incapabile să-și poarte de grijă și după care toată suflarea masculină se topește instant. Celor ce își doresc o poveste de iubire cât mai aproape de realitate și în care nu sunt implicate personaje cu puteri supranaturale sau fantastice sau care pur și simplu vor o doză de Shakespeare la pachet, pentru că nu e regulă generală ca totul să se termine cu „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.