Titlu: Fetele din livada cu meri
Autor: Nikola Scott
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2023
Traducere: Irina Bojin
Numar pagini: 448
ISBN: 978-606-097-184-9

Mereu am iubit ficțiunea istorică și îndeosebi cărțile cu și despre femei puternice. Nikola Scott, în Fetele din livada cu meri, ne spune o frumoasă, deși tristă, poveste de viață a două femei, Frankie și Violet, nepoată și bunică. O poveste care se întrepătrunde într-un mod armonios, pe două planuri temporale diferite: Londra (2004) și Somerset (1940).

Acțiunea celor două planuri temporale se desfășoară doar pe parcursul a câteva luni, fiind  extrem de intensă și, după cum am spus, deosebit de emoționantă și tristă pe alocuri. Recunosc, planul temporal din tinerețea lui Violet a fost unul care mi-a stârnit mai mult interes, deoarece vorbește despre curajul femeilor, despre faptul că și acestea au luat parte la război și au cunoscut, în mod direct, ororile acestuia. S-a observat și faptul că Nikola Scott chiar s-a documentat temeinic înainte de a scrie romanul, deoarece reușește să redea perfect atmosfera și culoarea locală a acelor vremuri.

O ficțiune istorică bine scrisă, convingătoare, care reușește să ne înfățișeze partea ceva mai întunecată a condițiilor războiului, a femeilor nevoite să lucreze în acea perioadă. Cronologia dublă – prezentul (Frankie) și trecutul (Violet) – ne oferă o perspectivă mult mai complexă asupra celor întâmplate. Narațiunea despre Frankie mi-a plăcut și ea, dar am citit cu mai mare interes despre Violet. Chiar m-a întristat faptul că, de fapt, relația dintre cele două a fost una distantă, rece, dar motivele par a fi întemeiate.

Însă, încetul cu încetul, pe măsură ce Violet începe să povestească viața sa din 1940, de la șaptesprezece ani, pare că între cele două începe să se consolideze o legătură mai profundă, ieșind la lumină drame și dureri adânc înrădăcinate în suflet. Violet a fost nevoită să treacă prin foarte multe, iar Nikola Scott reușește să aducă la lumină toate aceste „condiții” pe care fetele din livada cu meri au fost nevoite să le îndure. Nu am să vă spun mai multe, vreau să vă las să descoperiți voi înșivă!

Am fost vrăjit, pur și simplu, de poveste și nici nu mi-am dat seama cum au trecut paginile. Și asta nu pentru că voiam să aflu neaparat anumite lucruri, ci pentru că scriitura lui Nikola Scott este atât de frumoasă, atât de sublimă, încât pur și simplu simți că îți hrănește spiritul. Personajele superbe – mie, unul, mi-a plăcut îndeosebi de Violet –, atmosfera cărții, modul în care autoarea a reușit să descrie spațiile, timpurile, modul în care a reușit să creeze personaje complexe, dialoguri convingătoare: totul, de la început până la sfârșit, mi-a plăcut, și nu aș putea găsi un minus acestei cărți.

Fetele din livada cu meri a fost o lectură memorabilă; chiar înainte să mă apuc de ea, am avut această intuiție: faptul că îmi va plăcea foarte mult. Mă bucur că, nici de data aceasta, nu am dat greș. Perioada pe care Violet a petrecut-o în livezile de la Winterbourne scoate la iveală o fațetă necunoscută a războiului.

Este primul meu contact cu Nikola Scott și mă declar vrăjit! O lectură vie, o lectură profundă și, dacă stau să mă gândesc mai bine, poate una dintre preferatele mele dintre cărțile de ficțiune istorică. După ce am terminat lectura m-am gândit că știu, de fapt, atât de puține despre această înfiorătoare perioadă a războiului, iar literatura reprezintă un mod viabil prin care, plecând de la un eveniment real, ni se relevă astfel de învățături.

Un roman perfect pentru cei care sunt pasionați de cel de-al doilea război mondial (prefer să nu scriu cu litere mari, întrucât niciun fel de război nu merită acest lucru), cărora le place narațiunea istorică și cărțile scrise pe mai multe planuri temporale. Chiar dacă cele aproximativ 450 de pagini vi s-ar putea părea multe, credeți-mă, nici nu vă veți da seama cum veți înainta în poveste și, în scurt timp, veți fi ajuns la sfârșit. O lectură superbă pe care am savurat-o de la început până la sfârșit, și care nu m-a plictisit nici măcar o secundă!

Text scris de Andrei Cioată.

• Plusuri

  Superb scrisă, cu atenție la detalii, cu multă emoție, într-un stil rafinat și luminos. Iar personajele sunt complexe, vii, convingătoare.

• Minusuri

  Pe alocuri, alternările între planurile temporale par a fi oarecum fragmentate, și îți este greu să îți dai seama de unde anume încep lucrurile și care este ideea. Dar totul se lămurește pe parcurs.

• Recomandari

  O recomand în special celor care sunt familiarizați cu ficțiunea istorică, dar și celor care vor să afle mai multe despre perioadele respective.