bookblog.ro

Sărutări de cinema

Scris de • 3 May 2010 • in categoria

Titlu: Sărutări de cinema
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2008
Traducere:
Numar pagini: 184
ISBN: 978-973-707-232-0

A fotografia înseamnă a dezvălui ceea ce nu se ştie. -Jean Hector

Gilles Hector, personajul principal din "Sărutări de cinema", este eroul unui volum cu 41 de capitole în care o poveste franţuzească a reuşit să obţină Premiul Femina în 2007. Cartea a apărut în cadrul colecţiei Fiction Connection la Editura Trei la Bucureşti, în 2008. Autorul ei, cunoscut ca romancier şi jurnalist, s-a născut în Franţa în 1960 şi în prezent este director la cotidianul Le Monde.

Având izul Senei şi măreţia catedralei Notre-Dame din Paris, lectura descoperă cititorului o dramă a unui tânăr avocat care îşi caută mama printre starurile de cinema ale timpului. Chiar el, Gilles Hector, spune că "Nu ştiu nimic despre originile mele. M-am născut la Paris, din mamă necunoscută, iar tatăl meu fotografia eroinele din filme. Cu puţin înainte să moară, mi-a mărturisit că existenţa mea se datora unui sărut de cinema."

Îşi cunoaşte foarte bine tatăl, care este un fotograf celebru de platou. Omul de film îşi iniţiază fiul în tainele cinematografiei, însă reuşeşte într-un mod inteligent să-i ţină departe curiozitatea de a afla de propriile rădăcinile materne. Astfel, Gilles Hector îşi petrece o bună parte din tinereţea lui căutându-şi mama. Cum? Vizionând toate filmele "Noului Val" la care tatăl său a contribuit cu munca sa.

Cartea poate însemna pentru mulţi dintre noi o bună sursă de inspiraţie pentru vizionarea unor filme franţuzeşti din era 70"™ - 80"™. Câteva exemple ar fi: "Unora le place jazzul", "Amanţii", "Noaptea mea cu Maud", "Trandafirul roşu din Cairo", "Un trecător în ploaie" sau "Patru sute de lovituri" şi "Jules şi Jim" regizate de Franí§ois Truffaut.

În repriza lui de căutări, întâlneşte în ziua morţii tatălui său, la cinematograful "Les Trois Luxembourg", pe Mayliss, femeia cu "chipul ei fosforescent, la dulceaţa vocii ei, a pielii ei, a cefei ei călduţe pe care o sărutam dându-i deoparte şuviţele castaniu-roşcate, buclate şi lungi." Alături de ea caută prin cinematografe imaginea sau, cel puţin, un indiciu cu chipul mamei lui. În acelaşi timp, este avertizat chiar de către şeful său (înţelegător cu absenţele sale de la serviciu) că "Nu-i sănătos să urmăreşti două femei în acelaşi timp." Tot şeful său îl încurajează să-şi termine romanul vieţii sale, roman pe care l-am citit şi vă invit să-l citiţi şi dumneavoastră. Incursiunea dintre scena genezei romanului şi realitatea aparentă creată de narator este realizată într-un mod profesionist, cititorul rămânând în gură cu gustul dulce al lecturii.

Rezumatul cărţii ar trebui să continue cu nişte idei din care să reiasă o idilă de dragoste pariziană, dintre un amant şi o soţie chipeşă, care întârzia tot timpul la întâlniri. Amantul era Gilles Hector, soţia - Mayliss. Îşi trăieşte dragostea aşa cum simte şi cum crede că e bine. Şi totuşi"

"frumuseţea unei cărţi apare atunci când uiţi că de fapt naratorul povesteşte ceva care (poate) este ireal, ceva care (poate) nu are legătură cu viaţa sa verosimilă. Şi totuşi, scenele pline de erotism pe care Gilles le trăieşte cu Mayliss te îndeamnă să crezi că şi-o va lua de nevastă şi vor trăi amândoi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Dar" basmele au rămas în biblioteca casei copilăriei noastre, iar literatura contemporană nu este de acord cu acest tip de sfârşit fabulos întâlnit în basmele lui Petru Ispirescu sau Mihai Eminescu.

După lectura unei cărţi de 180 de pagini (câteva plimbări cotidiene cu metroul până la facultate şi înapoi), mi-am reîmprospătat imaginea Parisului aşa cum a fost el prezentat în capodopera "Notre-Dame de Paris". De asemenea, felul aprig şi nesătul al eroului de a-şi iubi femeia care îi era dragă, stăruinţa cu care îşi căuta pe aceea care i-a fost mamă prin vizionarea de filme şi consultarea cu minuţiozitate a jurnalelor tatălui său, precum şi deznodământul care "ţine" cu dreptatea, a făcut din "Sărutări de cinema" o lectură plăcută la atingere.

Surprizele care apar şi se distanţează de curgerea "anticipabilă" a acţiunii se ţin în toi, eroul reacţionând fireşte şi acceptând schimbările care tot apar până la momentul de final. Recomand această carte în special acelora care sunt pasionaţi de literatura franceză, de parfumul franţuzesc "Jardins de Bagatelle", de tehnica fotografiei şi a cinematografiei, de filmele anilor '70-'80.

Scris de Tudosă Mihai-Marian

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. mvs spune:

      Dragoste. Cinema. Fotografii. Unde altundeva se putea desfasura o asemenea poveste decat in Paris?

      raspunde

    2. Aytana spune:

      Pasionata de fotografie am fost tentata de povestea personajului,totul promitea o lectura placuta.
      Am cumparat cartea sperand sa gasesc in ea farmecul fetei nesabuite a lui Llosa.
      Dezamagirea insa a fost mare.Nu mi-a placut scriitura lui Fottorina.Mi s-a parut fada si plictisitoare.
      Poate nu sunt eu genul de cititor care sa sesizeze sensibilitatea…nu stiu.

      raspunde

    3. anya79 spune:

      N-am citit cartea, dar povestea pare captivanta, actiunea se petrece la Paris si ai impresia ca odata ce vei citi, vei intra in lumea misterioasa a cinematografului si a vietii tumultoase din capitala franceza.

      raspunde

    4. Bianca spune:

      Mi-am comandat È™i eu cartea, abia aÈ™tept să vină… pentru Paris cred că aÈ™ îndura È™i o lectură plictisitoare :D

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro