bookblog.ro

Sărutări de cinema

Scris de • 2 December 2008 • in categoria

0Autor: Eric Fottorino
Rating: 3 stele - Eric Fottorino - Sărutări de cinema rating - recenzii carti
Editura: Trei

Eric Fottorino - Sărutări de cinema - recenzie cartiÎntr-o listă de categorii imaginare, Sărutări de cinema apare la "frivolităţi bune": seducţia femeilor fatale nu se demodează niciodată. Poate fi scrisă în cele mai diverse feluri, de la admiraţia diafană pînă la cea mai violentă pasiune, şi tot rămîne o temă ofertantă, inepuizabilă. În romanul de faţă, Eric Fottorino alege o regie elegantă, un pic sofisticată de simbolurile eroticii, altfel poetică şi transparentă.

Cartea însăşi este o seducătoare, nu numai personajele ei feminine, Mayliss, cu metamorfozele ei spectaculoase, şi mama necunoscută a povestitorului, căutată în toate fotografiile cu actriţe, în filmele Noului val, în carnetele tatălui. Tatăl lui Gilles Hector, fotograf de platou, este un pretext literar bine ales pentru a expune tot soiul de lucruri despre lumina cinematografică, despre lumina în fotografie, despre ce înseamnă a lumina un chip, despre trucuri şi farduri pentru a arăta sau a ascunde fiinţa.

Naratorul pare sclavul unei lumi a detaliilor, în care orice amănunt are un sens copleşitor, fiindcă îi poate oferi cheia; cheia către propria identitate, explicaţia logică, finală care rezolva enigma oricărei investigaţii. Doar că în rezolvarea enigmei din roman nu se poate face uz de logica de fier a cauzei-efectului, inv estigaţia fiind una sentimentală, unde unul nu este întotdeauna identic cu unul, iubita se confundă cu mama şi toate dovezile duc către drumuri blocate, fundături sufleteşti, nostalgii chinuitoare.

Între cele două fatale femei, una imprevizibilă şi alta cu o sută de chipuri, apare evocată figura lui Hector-tatăl, un portret tandu, melancolic, developat cu tremurături sentimentale:

În carnetul lui din anul 1992, Jean Hector scrisese: "A fotografia înseamnă a dezvălui ceea ce nu se ştie." El îşi compara meseria cu aceea a unui explorator care, obosit, sfîrşit, după ce a traversat jungla chipurilor, se cufundă în baia magică a revelatorului pentru a-şi examina prada, pentru a o cîntări, pentru a o corecta. Am luat-o pe brazda trasă de el, în urmărirea unui diamant verde, privirea acelei tinere care îşi ratase rolul principal al vieţii: rolul mamei mele, pe care trebuia să îl joace fără relaş, rol menit s-o înveţe să crească.

Ce e toată asta, te întrebi la final, desprins cu greu din pînza de cinema, îndulcit de atîta senzualitate (din Parisul fericit al clişeelor noastre) şi dramă suavă? Unde mă aduce cartea asta? Cred că întrebările sunt retorice, iar cititorul amăgit, sedus şi părăsit. Sărutări de cinema este, în sensul acesta, o operă de seducere foarte reuşită. O carte-instant atrăgătoare de la copertă pînă la ultima pagină, de savurat fără mustrări din partea înaltei conştiinţe.

Scrisă de Mihaela Butnaru

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Oana spune:

    Mie mi-a placut la nebunie cartea. Si tu surprinzi foarte bine unele aspecte importante ale ei. Cautari, fantasme, absente, iluzii…cum bine ai spus seducatoare :)

    raspunde

  2. Razvan spune:

    O recenzie foarte convingatoare. (Am sa cumpar cartea. Musai!)

    raspunde

  3. andres spune:

    Sunt foarte incantata sa spun ca am cartea!!! Insa este in asteptare… recenzia ta m-a facut si mai curioasa… trebe sa termin Soni insa! Revin…

    raspunde

  4. Oana spune:

    Sunt 2 carti care or sa te bucure andres :) Lectura placuta!

    raspunde

  5. Lectură plăcută, Răzvan şi Andres, să reveniţi cu impresii despre carte :)

    raspunde

  6. Razvan spune:

    Am citit cartea. Recenzia ta, Mihaela, m-a făcut să mi-o închipui cu mult mai frumoasă decât s-a dovedit a fi. Am găsit o singură calitate si 2 motive de dezamăgire în această carte.
    PARTEA BUNÄ‚: figurile de stil frumoase, de scriitor adevărat, bun mânuitor al cuvintelor, pe care le foloseşte Fottorino. Câteva exemple: „mânie mută” (în contextul în care e folosită, această expresie e cu mult mai frumoasă decât de una singură, aici, în comentariul meu), „timpul, timpul unuia fără celălalt, pentru ei însemna numai suferinţă”, „sudaţi unul de altul ca nişte magneţi”, etc.
    PARTEA REA:
    1)Povestea de dragoste care începe, în împrejurări foarte romantice (cine a citit/va citi romanul este/va fi de acord cu asta, cred), între Gilles şi Mayliss are intensitatea (de fapt, lipsa de intensitate a) unei „relaţii” superficiale şi nu m-a emoţionat. Compararea acestei poveşti cu aceea din Avatar, de Théophile Gautier (tot despre dragostea unui bărbat pentru soţia altui bărbat e vorba şi acolo, dacă vă mai amintiţi), o dezavantajează enorm.
    2)Misterul mamei lui Gilles promite, la un moment dat, tensiune de film de suspans foarte bun. Dar nu se ţine de cuvânt. Şi rămâne neelucidat. Asta n-ar fi o problemă dacă romanul ar avea un final frumos. Doar că romanul are un final ambiguu, de-a dreprul prostesc. (Vă recomand o poveste misterioasă FAINÄ‚: Portretul Domunului W. H. de Oscar Wilde).
    CONCLUZIE: Sărutări de cinema pare a fi încropit în grabă – de către un scriitor cu talent, e drept! – în loc să fie construit cu mai multă migală, ca să iasă frumos; parcă s-a grăbit să-l termine (cartea are 171 de pagini). PÄ‚CAT!

    raspunde

  7. Răzvan, mulţumesc că ai revenit. Ceea ce ai scris confirmă, cred eu, ce spuneam mai sus : „Cred că întrebările sunt retorice, iar cititorul amăgit, sedus şi părăsit.” Şi eu cred că autorul s-a concentrat mult pe partea stilistică, lăsînd frîiele naraţiunii în mîinile unui personaj poetic, dispersat în senzaţii.

    raspunde

  8. crisi spune:

    as vrea sa stiu si eu daca aceasta carte poate fi citita si la varsta de 14 ani?:>.:)
    .adika daca este potrivita pt varsta aceasta:)
    :>
    :)
    ^)..*

    raspunde

  9. @crisi: Aş vrea să te ajut, dar nu ştiu (depinde ce cărţi ai citit pînă acum)

    raspunde

  10. Aytana spune:

    Am avut si eu o reactie asemenatoare cu cea a lui Razvan.
    Recenzia Mihaelei minunata…cartea pur si simplu nu m-a prins.Mi-e draga fotografia si recunosc ca acesta a fost motivul principal pentru care mi-am dorit-o.
    Am ramas putin dezamagita.

    raspunde

  11. Diana Andrei spune:

    M-a amuzat sa vad ca este cineva care citeste “Soni” si ca urmeaza “Sarutari de cinema”. In aceeasi ordine le-am citit si eu…

    Da, intr-adevar, final dezamagitor. La ambele romane, de altfel.

    In alta ordine de idei, cu siguranta imi voi cumpara parfumul Guerlain!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro