bookblog.ro

Sfârșitul s-a declanșat la început

Scris de • 6 October 2020 • in categoria

Titlu: O viață fără sfârșit
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2019
Traducere:
Numar pagini: 312
ISBN: 978-606-400-648-6

La granița dintre realism și science fiction, un fel de jurnalist blazat pleacă în căutarea nemuririi. O investigație a tuturor metodelor științifice existente prin care umanitatea caută viața veșnică se îmbină perfect cu o meditație asupra mortalității, iubirii, familiei și a ce înseamnă să trăiești.

Cu o abordare meta încă din primele momente, O viață fără sfârșit îl prezintă pe Frédéric Beigbeder, un Youtuber monden și jurnalist în spirit, în mijlocul unei crize existențiale. Săturat de emisiunea excentrică pe care o găzduiește și pus față în față cu propria mortalitate (are 50 de ani, își vede fata crescând, părinții lui trebuie spitalizați etc.), alege să își ia un an „liber” pentru a investiga toate metodele de prelungire a vieții, declarând că în familia sa nu se va mai muri.

Ce urmează este parte documentar al celor mai avansate tehnologii genetice (tipuri de clonare, investigări de gene, întinerirea celulelor, transfuzii speciale etc.), parte meditație transumanistă, parte dramă familială. Personajul își trăiește disperarea în fața morții, alergând de la un institut la altul (din Elveția până în State), în timp ce încearcă să își exploreze relația cu fata cea mare (Romy, 10-11 ani), fata nou-născută (Lou) și noua soție (Léonore). 

„Orice mort este înainte de orice un has-been. Viața mea nu are nimic extraordinar, și totuși prefer să continue.”

O viață fără sfârșit este o poveste-testimonial, cu o scriitură curată, nevrotică, plină de ironie și un soi de blazaj al omului contemporan care are tot mai multe, dar e nemulțumit de cum trăiește. De aceea nu mă miră alegerea autorului de a presăra analiza lui Frédéric cu liste pro și contra nemuririi, îmbătrânirii, vieții, imnuri transumaniste, referiri faustiene, teologice etc. Dincolo de premisa aparent superficială, romanul este o invitație pentru fiecare dintre noi în a ne confrunta esența biologică și, poate, frica de moarte.

Deși pentru mine a fost cât se poate de amuzant și nu l-am lăsat din mână, romanul se poate citi la fel de bine cu dinții strânși, cu încetinitorul, râzând și plângând — trecând prin stările variate ale personajului care își descrie călătoria (coborârea în infern, dacă vreți), de la furie, la determinare, la o vulnerabilitate mereu umană.

  • Plusuri

    Personaje cu particularități bine definite, umorul aproape negru, scriitura curată.

  • Recomandari

    Celor pasionați de ironie și genetică.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Dobrișan Maria Ancuța spune:

    Felicitări pentru recenzie. Mi-ar plăcea să citesc cartea pentru subiectul pe care îl abordează și mai ales că pare ceva actual, ceva cu care ne întâlnim la tot pasul, oameni care vor tot mai mult și niciodată nu se mulțumesc cu ce au.

    raspunde

  2. Alice spune:

    Mulțumim! :)

    Beigbeder atacă mereu subiecte actuale cu o sinceritate frustă, iar aici chiar face o treabă foarte bună în a arăta consecințele ”constant nemulțumitului”.

    raspunde

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro