bookblog.ro

Apocalipsa microscopică

Scris de • 6 April 2011 • in categoria

Titlu: Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2010
Traducere:
Numar pagini: 172
ISBN: 978-973-50-2440-6

Ține ochii larg deschiși! Încearcă să rămâi treaz, cât mai treaz! Respiră ca și cum singurele și puținele momente ce ți-au mai rămas sunt încă ale tale, ca și cum toate deciziile îți aparțin și întreaga ta viață nu e un conglomerat complex de evenimente aleatorii finalizat prin o plasare divină, oriunde ar fi aia, rai sau iad. Acum să-ți spun un secret. Am mințit!

Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” sunt adevărate, sau pot fi minciuni, dar sunt încapsulate în 31 de scrisori trimise de către un unchi îngrijorat, bine-intenționat și experimentat către nepotul său, un novice în artele sufletești. Diavolul bătrân întruchipat de Sfredelin este personajul marionetă folosit cu o delicatețe excesivă de C.S. Lewis pentru a putea descrie detaliat procesul de gândire și procedeele folosite de încornorați în a-și manipula „pacienții” asupra cărora veghează.

Acesta încearcă a-și sfătui nepotul, noul drac-ispititor, în a îmbolnăvi în mod fatal sufletul pacientului său. Descrierea metodelor clasice și, deopotrivă, revoluționare nu reprezintă deloc un șablon fix pentru desfășurarea acțiunilor de „ademenire”, la fiecare pas se recunoaște o nuanță de paternitate și de liber-arbitru. Și deși aceste metodologii sunt unele dintre cele mai șirete, denigrante, perverse și poluante, ele sunt redate drept îmbietoare, pline de umor și carismă. Și cum s-ar putea crede la primele interacțiuni sfaturile nu sunt nici bisericoase, nemiloase sau întunecate. Totuși, stilul mieros, fățarnic-afectuos, amenințător și autoritar de care dă dovadă unchiul Sfredelin îl incriminează și-l desconspiră în postura de drac aflat într-o poziție înaltă în ierarhia iadului. Pentru a întări ironia birocrației „drăcoase” se face cunoscut și faptul că Sfredelin e un șef pe la Administrație și că în caz de eșec, pe lângă hârțogăria necesară, va trebui să dea și explicații mai sus, și de mai sus, mai sus, în plus există o serie de instituții specializate în ispitire, Școli de Corecție pentru Tentații Incompetente, Colegii de Ispitire și Lucifer este Tatăl Nostru din Adâncuri iar Dumnezeu este Dușmanul.

De partea destinatarului se află Amărel, dracul-prunc trimis pe Pământ și încărcat cu un „pacient”, un tânăr creștin englez din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Acesta întruchipează exemplul perfect al începătorului nepriceput și neîndemânatic, gata să „taie înainte să măsoare”. Astfel autoritatea lui Sfredelin devine pe parcursul scrisorilor din ce în ce mai apăsată și sfaturile, din ce în ce mai detaliate și mai acide, asta și odată cu apariția frustrărilor și a lipsei de rezultate. Aparent, cuvintele unchiului nu mulțumesc și nici nu ajută în nici un fel pe nepot, care se dovedește a fi un pierde-vară, un incapabil, un „a poate” cu un strâns „a nu vrea”, în viziunea pătrunzătoare a lui Sfredelin, desigur. În același timp vocea lui Amărel este una aproape pură, aproape copilăroasă, prin care autorul reușește să introducă subtil dar perceptibil o linie directă către temuta și de mult uitata divinitate.

Fiecare scrisoare în parte introduce o temă, o altă fereastră spre obținerea sufletului pacientului cu pricina, parcurgând întreg spectrul emoțional sau generator de emoții, de la dragoste la sex, de la modestie la lăcomie sau mândrie, de la rugăciune la ignoranță, de la pace la război. Un vector permanent de indicații de cum să străbați drumul anevoios de la bun la rău.

Dar fără îndoială nu ti-l poți imagina pe C.S. Lewis înțărcat în mrejele halucinante ale Iadului, sau mai precis, ale gândirii bolnăvicioase a unui „inchizitor” experimentat și dezertat, și tocmai de aceea aceste cugete la adresa răutății și implementării ei sunt cu mult mai pătrunzătoare și mai reale decât ar plăsmui imaginația. Așa că:

Sfat: „un drac cel mai bine se alungă, dacă îl faci de râs și de batjocură, căci nu îndură să-l iei peste picior”

Final: Universul e un ludic al întunecării sufletești și al speranței de iluminare.

  • Plusuri

    o scriere plină de umor, inteligentă și intuitivă

  • Recomandari

    celor cărora eseul nu există ca gen literar uitat, învățăceilor în artele lumii și creștinătății

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro