bookblog.ro

Soni

Scris de • 20 September 2012 • in categoria

Titlu: Soni
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 256
ISBN: 978-973-46-3094-3
Cumpara cartea

,,Să ȋţi trăieşti viaţa este ceva foarte rar. Majoritatea oamenilor doar există”, Oscar Wilde ne-a amintit cândva. Ce te face să te simţi viu? Haide să ȋncercăm să definim viaţa. A trăi ȋnseamnă - ??? – şi aici poţi completa cu orice doreşti, fără a exista răspunsuri greşite. Aşa cum mulţi dintre noi o ştim – cei care am citit cartea de faţă sau cei care i-au parcurs una dintre recenziile apărute ȋn mass-media - Soni are 26 de ani, cancer la stomac şi doar câteva luni pentru a răspunde la ȋntrebările de mai sus.

,,Cheltuim timpul pe toate prostiile. Nu ȋl pierdem, ȋl cheltuim. Pe ştiri, pe seriale care după cinci ani se demodează şi realizezi că n-au ȋnsemnat nimic, pe filme americane de duzină cu happy-end, pe emisiuni proaste urmărite de proştii care fac rating, pe bloguri scrise de anonimi care nu au de fapt nimic de spus, transformaţi de alţi anonimi ȋn vedete, pe cumpărături pentru lucruri de care nu ai nevoie, pe mâncare si atâtea prostii! Doamne, cât timp pierdem! De parcă am trăi o mie de ani.” (51)
Pentru Soni, viaţa, ȋn culorile ei, coboară la stadiul de nimic printr-un simplu cuvânt: cancer. ,,Televizorul ȋnchis, laptopul ȋnchis, luminile ȋnchise. O linişte groaznică.” – tot ceea ce Soni reprezenta până ȋn acel moment se ȋnchide brusc. Iar ȋn această linişte din pragul morţii, viaţa devine un iureş, cea de dinainte, cea prezentă, cea care se perindă ȋn faţa ochilor ei, halucinaţiile ce fac parte acum din realitate. În conştientizarea efemerităţii, totul devine o goană după cât mai multă viaţă, cât mai departe de ,,viermele” din interiorul ei, de cancer, care paradoxal, ȋncepe treptat să o definească.

Limbajul dur, sexualitatea, drogurile ȋi pot deranja pe cei mai pudici dintre noi, creând totodată acel ,,val de comercial” despre care se vorbeşte la un moment dat ȋn carte - ,,bagă sex, bagă sex, şi evident, nu uita de sex” (122) Acest limbaj ce aminteşte de generaţia Beat, construit ȋn jurul monologurilor Soniei, este o oglindă a ceea ce se petrece ȋn interiorul protagonistei: departe de a se lamenta, de a plânge, sau de a ȋnşira pagini pline de autocompătimire, Soni foloseşte un limbaj agresiv, se pierde ȋntr-o rutină altfel, ce reflectă partea instinctivă, ruptă de tot ceea ce societatea a ȋnvăţat-o sau i-a impus. Agresivitatea din limbaj, prin urmare, e agresivitatea din interior, a sentimentelor, a eului rănit. În dorinţa de a trăi cât mai multe, de a se simţi vie, protagonista ȋncearcă o redefinire, un alt fel de planificare a orelor, a vieţii, a tot ceea ce o ȋnconjoară. Întrebarea pe care ne-o punem citind escapadele ei este următoarea: ȋncepe oare să trăiască cu adevărat atunci când e la un pas de moarte sau sunt toate aceste acţiuni, gânduri, renunţări, o altă reprezentare a iluziei de a fi viu?

Uneori am impresia că nu spunem nimic nou, ci că repetăm aceeasi vrăjeală de câteva sute de ani. Acelaşi lucru, pastila albastra sau pastila roşie. Alb sau negru. Bine sau rău. Suntem atât de pierduti, incât ne creăm sensuri din iluzia alegerilor. Şi ce ne mai distrăm. (159)

Cărţi despre oameni condamnaţi la moarte, despre cancer, filme ce tratează acest subiect, s-au tot scris şi regizat. Andrei Ruse aduce ȋnsă un plus de noutate, o briză de aer ȋn vârtejul din jurul Soniei, prin elementele de metaroman. După ce parcurgem câteva zeci de pagini, dăm de e-mail-urile dintre Andrei şi Soni, de povestea din spatele romanului. Autorul devine personaj ȋn propria creaţie, descris de propriul personaj. Astfel, Soni se ȋntâlneşte cu omul ,,ce avea să o facă nemuritoare”, cu un scriitor, care, ȋn opinia ei, toţi aceşti oameni ,,erau morţi. Erau nişte mituri. […] Scriitorii trebuiau să fie ciudaţi, trişti, ascunşi undeva să nu-i poată găsi nimeni.” (171)

Soni este un roman simplu, uşor de parcurs, ,,fără pretenţii de Nobel”, dar inventiv, care ȋi va atrage pe cei tineri. Sunt dozele de umor ce destind limbajul şi atmosfera, sunt micile porţii de filosofie, e traiectoria de la negare, la acceptare, sunt capitolele dedicate halucinaţiilor şi viselor ce ȋncearcă să descrie inconştientul, e ȋncercarea de a găsi un sens ȋn absurdul existenţei, de a răspunde la ȋntrebarea ce te face viu? Poate că opţiunile Soniei nu ar fi şi alegerile noastre, aşa cum nu au fost pentru Mihai, un personaj aflat la polul opus, poate că ne-am dori mai mult de la stil, sau poate că suntem ȋnvăţaţi cu altfel de scrieri, dar esenţa cărţii şi mesajul gravitează ȋn jurul următoarelor cuvinte:

,,modifică numele, modifică ce vrei, ideea e aceeaşi, andrei. murim ca proştii. aceasta carte poate va reaminti unor ipocriţi sau chiar unor oameni simpli ca nu suntem nemuritori.” (123)

  • Plusuri

    Elementele de metaroman ce oferă ingeniozitate, verosimilitatea, umorul, goana după viaţă, simplitatea.

  • Minusuri

    Limbajul, descrierile sunt pe alocuri exagerate; am simţit nevoia uneori de o pauză, de o altă perspectivă, care a venit schiţată spre sfârşitul romanului.

  • Recomandari

    Celor interesaţi de literatura română contemporană, celor ce au nevoie de un memento mori.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. cristian sirb spune:

    Mi-a plăcut foarte mult recenzia asta! Foarte! Analitică, extrem de generoasă cu o carte ce “nu e de Nobel” (parcă Nobelul ar premia calitatea literaturii, în general şi nu militantismul scriitorului, dar asta e altă poveste – Nobelul NU este cel mai prestigios premiu literar). Autorul şi-o poate “link-ui” liniştit sau prelua cu copy/paste pe blogul pe care şi l-a înfiinţat special pentru acest roman.

    Sunt curios dacă schimbările şi adăugirile aduse de romancier ediţiilor anterioare au fost de natură a îmbunătăţi scriitura în ansamblul său.

    Altă curiozitate mi-e aceea dacă A.Ruse se va opri aici cu revizuirile sau “Soni” va fi o operă la care va scrie toată viaţa?

    Coperta la ediţiile anterioare şi la ediţia Polirom este foarte “catchy”. Dacă aşa trebuie să ne-o imaginăm pe Soni, mai c-aş citi şi eu cartea! :)

    raspunde

  2. cristian sirb spune:

    Tind uneori să cred ca vremea comentariilor sub postări s-a dus… Unii autori nici măcar nu-și revizitează textele, să vadă măcar dacă n-au greșeli de scriere, dacă nu să verifice efectele scrisului lor asupra publicului prezumtiv. Cred că am să mă las de sportul ăsta, aparent desuet.

    raspunde

    • Daca te lasi de ,,sportul” acesta, iti recomand sa incerci invatamantul. Ai sa vezi cat timp vei mai avea dupa pentru orice altceva. :) Acum lasand gluma la o parte, imi cer scuze ca n-am raspuns mai repede, dar sunt putine lucruri pe care le-as adauga. Multumesc mult pentru primul comentariu. In ceea ce priveste Nobelul, da, stiu… am citit/am auzit si despre carti ,,incununate” cu un Nobel care au lasat mult de dorit, cu toate ca unii dintre scriitorii mei preferati – Hemingway, Faulkner, Gabriel Garcia Marquez – au primit si ei un Nobel ce-l meritau cu desavarsire.
      Am tot cautat pe internet sfarsitul anterior al romanului. Nu prea m-am dumirit eu, dar am inteles ca a eliminat o parte din pasaje, a lucrat la dialoguri, la verosimilitate. Nu stiu ce intentioneaza sa faca Andrei Ruse in viitor, dar pentru ,,jocurile” literare si felul in care sunt construite anumite scene, pentru sinceritatea care se simte in Soni, eu una sper sa evolueze si sa treaca la o noua etapa.
      Cat despre coperta, da, cam asa mi-o imaginez si eu pe protagonista. Daca vrei vreodata sa o citesti, ti-o trimit cu cea mai mare placere.

      raspunde

  3. vladimir spune:

    mi-am cumparat si eu cartea.am realizat ca ruse este mai “cathcy” cand stai pe buda.De ce ai citi maculatura contemporana cand exista atatea carti bune si pliante frumos colorate?

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro