bookblog.ro

Stafiile postcomunismului

Scris de • 11 July 2014 • in categoria

Titlu: Ultima oprire, Rusia
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 144
ISBN: 978-973-724-764-3
Cumpara cartea

Noi, cei din Est, am fost învățați încă de mici să ne iubim patria și, dacă este posibil, cu înfocare. Se poate spune că în acest soi de iubire excelează mai cu seamă rușii. Astfel că Ultima oprire, Rusia devine povestea unei iubiri aproape tragice față de propria patrie. Exact, aceea pe care nu ne-o alegem.

Călători în trenul vieții, conform unui consacrat clișeu, ne putem imagina și relația cu țara natală ca pe o călătorie cu trenul. Unul hodorogit şi urât mirositor. Așa face și Nikita, un personaj ușor donquijotesc, abordând nu peisajele celebre și contrastante ale Rusiei, ci pe oamenii ei. Dar nici un protagonist nu poate îmbrăţişa fericirea în acest roman.

Postcomunismul generează peisaje, oameni și situații desprinse din pur coșmar. Mulți dintre cei întâlniți de Nikita suferă de foame, de nevroze, de nelinişte. Îndrăgostit de Iasia, Nikita îndură nefericirea la rândul său, pentru că Dulcineea sa se vinde unor proxeneţi la un moment dat. Iasia este blondă şi pură de la mama ei, dar poartă părul colorat şi-ntr-o zi ingurgitează un tubuleţ de somnifere, căci Rusia postcomunistă a maculat-o şi a dezorientat-o.

Nikita visează să-i salveze pe ruşi de la nefericire, dar zonele depopulate ale Rusiei prezintă contraste terifiante: ,,Viaţa şi moartea în sătucul Ciuciu intraseră într-o simbioză ciudată. Fosta morgă, fiind singura încăpere cu frigider, fusese transformată în magazin alimentar. Cadavrele erau duse în satul vecin, cu microbuzul. La întoarcere, microbuzul era încărcat cu mâncare pentru alimentara din Ciuciu.’’
Încercarea tânărului intelectual idealist de a înţelege Rusia eşuează, după cum îi semnalează un interlocutor: ,,Tu nu te cunoşti nici pe tine, dar vrei să-i cunoşti pe alţii. Rusia e în tine.’’ Iar Rusia este ca o rană ce nu se închide niciodată. Nikita suferă pentru toţi oamenii simpli pe care-i întâlneşte în cale şi care şi-au pierdut reperele. Rusia este o ţară plină de nefericiţi şi Natalia Kliuceariova are curajul s-o mărturisească, ceea ce nu este puţin lucru într-un spaţiu unde libertăţile democratice şi de idei sunt extrem de fragile.

Ceva ce noi, esticii, vom înţelege foarte bine este, dincolo de amestecul paradoxal de rău şi bun, visul unei revoluţii nesângeroase care să purifice spaţiul național de toată murdăria politică acumulată în cel puţin un veac. Rusia rămâne încă o țară unde nu pot fi iertate păcatele grele din trecut. Şi iată cum era imposibil ca autoarea, veritabilă rusoaică, să nu inoculeze tema lui Dumnezeu, cel cu care poporul său are o problematică relaţie, mai nou.

  • Plusuri

    Dialogurile pline de culoare și contrastele fac lectura antrenantă.

  • Minusuri

    Romanul suferă de lipsă de fluenţă.

  • Recomandari

    Celor preocupaţi de sociologia postcomunismului.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro