Titlu: Pisica și orașul
Autor: Nick Bradley
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2021
Traducere: Magdalena Ciubăncan
Numar pagini: 317
ISBN: 978-606-779-824-1

Romanul de debut al lui Nick Bradley, Pisica și orașul, este o descoperire pe cât de surprinzătoare, pe atât de savuroasă. Tradus cu o dexteritate lingvistică de excepție de Magdalena Ciubăncan, cunoscătoare îndeaproape a culturii japoneze, romanul ne invită într-o lume ce amestecă realismul dur al metropolei, fantasticul regăsit în colțuri neașteptate (și mai ales prin ochi de pisică), empatia și bucuria culturilor urbane și multe altele. Și o face fără apologii, judecăți de valoare sau încercarea de a rezolva ce este sau ce ar trebui să fie „Tokyo”.

Bradley creează, așadar, 15 capitole-poveste în care întâlnim personaje marginale, artiști decăzuți, femei de carieră, străini ce își caută locul, adulți în devenire, toți luptându-se cu dramele vieții, singurătatea și nevoia de împlinire într-un oraș iubit și urât în egală măsură. Căci Tokyo devine, în sine, personajul-corolar ar tuturor intimităților ce i și ni se dezvăluie — „Noaptea, orașul alunecă. În timpul zilei, se împiedică, cu traficul lui bară la bară. Dar noaptea, cu străzile libere, cursele merg strună, de la un client la altul. Asfaltul fredonează încet o melodie sub cauciucuri. E ca și cum orașul ar sta pe niște rulmenți cu bile, mișcându-se în jurul meu, eu fiind centrul care ține totul împreună.

Dacă la nivel macro, romanul ne arată un Tokyo pregătindu-se de Jocurile Olimpice și toate dedesubturile sale — de la străzi neon, la ghetouri și clădiri abandonate, de la festivaluri și restaurante la săli de jocuri și o cultură vizuală colorată și debordantă, pisica tricoloră ne aduce în prim-plan fiecare personaj pe care îl observă și în viața căruia se insinuează temporar.

Astfel îl descoperim pe Ohashi, artistul rakugo care și-a abandonat viața, pe Flo, traducătoarea americană ce se luptă cu integrarea în marele oraș, pe Makoto, un salaryman pasionat de Street Fighter II, pe detectivul Ishikawa și lumea sa noir sau pe Kensuke, un futoko (copii care refuză să se ducă la școală, de obicei din motive de presiune socială, bullying etc.) pe cale să devină un artist manga — iar lista nu se oprește aici. Pisica noastră tricoloră interacționează cu fiecare dintre ei, făcându-ne complici, prin mâna maestră a lui Bradley, la porțiuni de viață aproape paradoxale: în lumea lui Ishikawa oamenii consumă Tarantino și vorbesc ca-n filmele cu mafioți (ce-i drept, detectivul se întâlnește frecvent cu membri yakuza), în lumea lui Ohashi pare că realismul magic urban a la Murakami se combină cu visceralitatea lui Palahniuk, iar lumea lui Kensuke devine, literalmente, un capitol manga — o inserție-surpriză care a făcut din acest capitol preferatul meu.

Dar toate funcționează foarte bine împreună, căci Bradley reușește să ne arate bucăți din identitatea personajelor prin tot ceea ce fac, consumă sau simt. De la cultura tradițională japoneză la popular culture (din toate colțurile lumii, dar cu precădere cea japoneză), personajele noastre se pierd și, adesea, regăsesc într-un Tokyo pe cât de opresiv, pe atât de subiectiv și primitor.

Iar fiecare poveste ne aduce mai aproape de a înțelege Japonia contemporană, cu tot ce proiectăm asupra ei.

• Plusuri

  Scriitura care urmărește atent vocea fiecărui personaj, modul în care Tokyo se conturează în și prin intimitatea personajelor, dar și modul în care personajele sunt conectate prin cele mai mici „fire”.

• Recomandari

  Celor fascinați de Japonia, celor curioși să afle mai multe despre societatea japoneză, iubitorul de realism magic și povești interconectate.