Titlu: Evreii și cuvintele
Autor: Amoz Oz, Fania Oz-Salzberger
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Ioana Petridean
Numar pagini: 268

Am citit cartea aceasta înainte de discuta cu Fania Oz-Salzberger, și am văzut-o ca pe o lecție de istorie presărată cu suficiente citate și cugetări despre semnificația feluritelor pasaje din lucrările amintite pentru a-mi stârni curiozitatea de a le citi integral.

După interviu, reflectând la schimbul nostru foarte afabil de replici, am înțeles că Evreii și cuvintele reprezintă mai mult decât o carte de istorie, să-i zicem, romanțată (fiind, în fond, scrisă de un istoric și un romancier). Cartea este o declarație, un manifest, un îndemn cu ecou: la cunoaștere prin lectură și prin studierea și interpretarea corectă a istoriei.

Dar s-o iau de la început.

Mie îmi place cultura evreiască. Știu, nu e un lucru care să-ți placă așa, cum ți-ar plăcea... înghețata. Sau literatura pentru copii. Și totuși, de multă vreme mă simt atrasă de ideea de a descoperi mai mult despre acest univers care, pentru mine, rămâne parțial închis. Întrebată ce carte ar recomanda pentru ca noi, neofiții, să ne „infiltrăm” puțin în universul evreilor, Fania Oz-Salzberger a pomenit, firește, o carte a tatălui său. O citisem. Acum o voi citi din nou, fiindcă Evreii și cuvintele a aruncat o altă lumină asupra tuturor informațiilor cuprinse între paginile sale.

„... reușește să adune laolată mai mult de cinci mii de ani de rugăciuni, cântece, povești, dispute, elogii, blesteme și glume în geamantanul unei cărți subțiri (...)”, afirma J. Safran Foer despre această carte. Sunt întru totul de acord cu el și mărturisesc că primul impuls, după ce am terminat de citit, a fost să o iau de la capăt.

Cartea este structurată în patru capitole, fiecare tratând un aspect cultural și social legat de tradiția evreiască. În ciuda organizării, însă, există ocurențe care se repetă (însăși Fania afirma că femeile, de exemplu, n-au avut răbdarea de a rămâne așezate în paginile unui singur capitol). Dacă doriți să aflați cine au fost Miriam, Debora și Ana, și de ce autorii consideră că au jucat un rol crucial în stabilirea identității evreilor, dacă sunteți curioși care sunt diferențele dintre „fiicele biblice” și „fiicele talmudice”, sau ce reprezintă prototipul „mamei evreice”, va trebui să citiți întreaga carte, nu doar capitolul al doilea („Femei vocale”).

Mi-a plăcut în mod deosebit această relație exprimată printr-o multitudine de idei pe parcursul cărții, relația dintre evrei și cuvinte. Pare clișeic, fiind un concept desprins din titlu? Nu este, fiindcă deseori titlul dezvăluie deja puțin din acțiunea cărții. Este cazul și aici, unde accentul se pune, în mod evident, pe felul în care evreii și-au construit identitatea cu ajutorul cuvintelor, iar cuvintele au fost cele care i-au ajutat să-și păstreze tradițiile, elocința și ideile intacte. Cuvintele le-au asigurat, de fapt, continuitatea.

• Plusuri

  Carte în care personajul principal este colectiv și totuși poartă zeci de nume, nu plictisește decât dacă, într-adevăr, nu aveți nicio tangență cu subiectul.

• Minusuri

  Cumulul de informații, citate și referințe poate fi greoi pentru cei puțin interesați.

• Recomandari

  Pasionaților de cultura evreiască, de istorie, de studiile sociale, sau pur și simplu de evoluția unei societăți bazate pe cunoaștere și înțelegere.