Titlu: The Brooklyn Follies
Autor: Paul Auster
Rating:
Editura: Henry Holt and Co
Anul aparitiei: 2005
Numar pagini: 320
ISBN: 9780805077148

One should never underestimate the power of books; ideea ii apartine lui Nathan Wood, personajul- narator al romanului The Brooklyn Follies. Am vazut-o ca pe unul din nodurile in care se prinde proza lui Auster, nu numai aici, dar si in Leviathan sau The Book of Illusions. Desigur, definitia pentru "book" trebuie sa fie cuprinzatoare, pina la urma, ce e acel lucru care face o carte sa fie carte si nu un delir absorbit de el insusi?

In acest caz, coerenta in aglomeratie e punctul de greutate: un personaj a trecut peste cancer, altul a intrerupt studiile universitate, un altul a falsificat picturi, altul crede in tacere ca forma de mintuire, un altul se numeste James Joyce. Ce le poate lega? Poate fi vorba de inocenta lor, de firescul cu care isi iau viata in primire, cu care aluneca pe coincidenta lacrimogena, de imprevizibilitatea lor. Poate fi vorba de rama pe care o foloseste Auster: vindecat de cancer, debusolat, Nathan incearca sa scrie o carte - The Book of Human Folly. Este o carte inchipuita, scrisa pe spatele facturilor, un index de intimplari penibile si triste, marunte si ridicole; devine insa reala in jurul lui Nathan, impreuna cu el, cu nepotul sau Tom si cu Lucy.

Lucy e unul din nodurile pentru prins proza, ca si fraza de la inceput. Apare din senin in viata celor doi, rezultat al unor relatii de familie incurcate si nu spune o vorba. Tacerea ei incapatinata, copilareasca si serioasa nu e refuzul de a se imparti, ci un gest voluntar care o leaga de mama sa. Pentru a ajunge aici, e nevoie sa treci prin aglomeratie, prin povestea unei rebele, prin ratiunile sectei The Temple of Holy Word, care stabilesc ca Dumnezeu este Cuvintul si ca doar el poate vorbi cu adevarat. Or nu e aceasta relatie mutenie- trancaneala una din cele mai dezechilibrate relatii dintre oameni? Cit sa vorbesti,cui sa vorbesti, de ce sa vorbesti, de ce sa taci"sunt intrebari care duc la povesti de pus in The Book of Human Folly.

Ajungind la intrebari despre sens, o idee de aici, cea de Hotel of Existence, pune, dupa cum se intimpla din ce in ce mai des cu cartile pe care le citesc, problema rostului fictiunii. Cit anume traim din ce citim, cum se insinueaza fictiunea in realul zilnic, care este existenta cea reala? Hotel of Existence e lumea in care fiecare se ascunde, atunci cind nu mai poate suporta ce se intimpla in real. Poate fi un hotel pentru copiii mortilor din cel de-al doilea razboi, o casa la tara(inchipuita), poate fi o carte. Fiecare are un asemenea loc, asa cum in Mr. Vertigo fiecare avea posibilitatea sa zboare.

Tonul naratorului aminteste de Leviathan, ceea ce face si bine si rau: bine fiindca iti poti da seama dupa primele rinduri cine a scris cartea, rau fiindca duce la confuzie, creeaza un tip- barbatul trecut prin viata, relativ optimist, care ia distanta fata de el insusi, fata de celelalte personaje, le face portrete, vorbeste despre ele aproape obiectiv, ceea ce nu e chiar credibil.

Tot putin credibil e finalul romanului, 11 septembrie 2001 contemplat de Nathan Wood. Ii gasesc rostul numai in ideea ca unii oameni citesc ultimele rinduri ale unei carti inainte sa o cumpere si acestea le-ar putea trezi interesul(sau nu). Altfel, nu e necesar in structura romanului, oricum difuza fiindca nu se centreaza nicaieri (sau in mai multe locuri). The Brooklyn Follies te prinde in totalitate datorita acestor motive: personaje greoaie, vii, usor de imaginat, poveste coerenta, posibilitatea de a alege punctele de interes in naratiune. In scurt timp insa, iti dai seama ca iti scapa printre degete, ca nu iti poti face o idee generala, ca uiti detalii, ca le amesteci. Te pacaleste sa revii, ca sa te convingi; aceasta poate fi forta ei.