Titlu: Trilogie murdară la Havana
Autor: Pedro Juan Gutierrez
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Ana-Maria Tamaş
Numar pagini: 464
ISBN: 978-973-707-163-7

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Alimente pe cartelă, bişniţă cu ce nu se găseşte-n magazine -deci cu orice-, apa şi curentul oprite când ţi-e lumea mai draga, cozi interminabile, salam cu soia, oameni disperaţi să fugă, poliţie represivă, presă care vorbeşte doar despre realizări măreţe.. Nu e vorba despre România ceauşistă a anilor "™80, ci de Cuba lui Castro din anii "™90, cum este ea înfăţişată de Pedro Juan Gutierrez în Trilogie murdară la Havana.

In spatele titlului, care te poate duce cu gândul la o carte despre dulci perversiuni şi descrieri picante, descoperi, citind, romanul mizeriei unui popor zdrobit de foamete şi sărăcie.

Intr-o lume cândva fermecătoare, acum decăzută, omul revine la stadiile de început ale evoluţiei; uită de generozitate şi solidaritate, se scutură de morală şi demnitate, renunţă, ca să nu-şi piardă cumpătul, la reflecţia asupra a ceea ce-l înconjoară, se desparte cu alte cuvinte, rând pe rând, de toate straturile care-l transformaseră din animal în om, totul pentru un unic şi jalnic scop- de a supravieţui şi nimic mai mult. "Sărăcia perverteşte lumea".

Oamenii stau înghesuiţi, alături de şobolani, în cămăruţele insalubre ale clădirilor pe cale să se prăbuşească şi mişună prin oraş în căutare de şmenuri sau hrană. Sunt într-o fugă fără sfârşit către mai bine: din sate fug spre Havana, iar din Havana fug către Miami, unde realizează în sfârşit că închisoarea din ţară le întemniţează sufletul oriunde s-ar duce. Bunăstarea se măsoară în fripturi, banii cu greu câştigaţi sunt aruncaţi pe fereastră şi goana o ia de la capăt. Eliberarea, şi aceea temporară, vine pe filierele obişnuite: alcool, droguri şi mai ales sex: straight sau gay, din dragoste, de plăcere sau pe bani, cu parteneri tineri sau pensionari, intra sau interrasial, simplu sau în grup, în casă, pe stradă sau pe plajă, împreunarea asta frenetică este în aceeasi măsură expresia sărăciei şi a sângelui fierbinte, caraibian.

Intorcând paginile, ai impresia că citeşti un foileton inspirat de ştirile de la ora 5, în care sunt la ordinea zilei jafurile-n văzul lumii, contrabanda, crimele, sinuciderile, accidentele stupide, vrăjitoria, adulterul, prostituţia, exhibiţionismul, voyeurii, necrofilia şi canibalismul- poliţia se face adesea că nu vede, iar pe oameni nu-i mai şocheaza nimic.

Acesta este de fapt "meniul" oricărei lumi în plină destrămare, la care se adaugă ingredientele cubaneze -parfumul de rom şi trabuc, maşinile de epocă, plajele, oceanul, boleroul, femeile frumoase, amestecul unic de creştinism şi zei afro-cubanezi- şi care alcătuiesc o pojghiţă subţire şi fermecătoare, un miraj pentru turiştii străini, acei observatori cinici sau doar superficiali, cu aparatul foto într-o mână şi ghidul turistic în cealaltă.

Cartea aceasta redă fără ascunzişuri, fără cosmetizări, viaţa acelor ani de pe străzile Havanei, iar Gutierrez însuşi explică procesul: apucă pur şi simplu o bucată din realitate şi o trânteşte cu toată puterea pe pagina albă.

Nouă, celor scăpaţi cu 20 de ani în urmă dintr-un coşmar, trecuţi prin panica anilor "™90 şi ajunşi acum, năuci, în faţa altor vremuri tulburi, acest veritabil roman al crizei ne pune în faţă alternativele: să continuăm, ca până acum, să ne-năsprim şi să ne coborâm spiritul în mocirlă sau să ne lăsăm inspiraţi de pescarul lui Hemingway din Bătrânul şi marea, spre care Gutierrez priveşte cu nostalgie, ca spre un erou cubanez al altor vremuri, tot grele, dar mai demne. Primul pas ar putea fi să preluam din filozofia de viaţă a lui Cholo, personajul ultimei povestiri din volum, care la 76 de ani îşi continuă drumul optimist şi vioi, lovit, dar neînvins: "Trebuie să trăieşti eliberat de frică şi să mergi înainte."

Scris de Mihai Călin