Titlu: Țara uitată de timp
Autor: Xavier-Marie Bonnot
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Doru Mares
Numar pagini: 424
ISBN: 978-973-707-687-8

Xavier-Marie Bonnot, doctorand și pasionat de istorie, a studiat sociologia și apoi a obținut un master în literatura franceză. Cu așa un rezumat al realizărilor academice nu e de mirare că toate cele trei domenii se regăsesc în romanul său Țara uitată de timp, unde cititorul ajunge să fie purtat fără voie prin lumea contemporană aparținând Marsiliei și cea a istoriei aparținând papuașilor aflați în prag de creștinare, cele două întretăindu-se ca brațele unui râu care se revarsă în cele din urmă, odată cu deznodământul, în Papua Noua Guinee de azi.

Bonnot îl aduce în scenă pe Michel de Palma, personajul său fetiș, un polițist atipic aflat în pragul retragerii din cadrul poliției, pasionat de operă și mare amator de artă, antrenat în soluționarea unei crime bizare. Cu cât acesta se avântă mai mult în anchetă cu atât pătrunde mai mult într-o lume exotică, a papuașilor și a artefactelor aparținând vânătorilor de capete.

„Unul dintre ochi este sculptat plecând dintr-o spirală, celălalt alcătuieşte o gaură perfect rotundă. Tuşe de vopsea neagră, fine ca nişte tatuaje, pleacă de la baza nasului şi de la colţurile buzelor, urcând în ample motive sinuoase până la marginea de sus a frunţii. Kaïngara îl lămureşte că liniile negre amintesc de vârtejurile fluviului Sepik, locul unde se odihnesc duhurile. Partea din spate a craniului e împodobită cu păr negru, des, atent pieptănat."

Pornind de la cadavrul a cărui față este ascunsă de o mască tribală, rana fatală produsă de un obiect necunoscut și citatul subliniat din cartea lui Freud, de Palma începe să pună cap la cap puținele indicii pe care le are, ca în cele din urmă să realizeze că motivul crimei este legat de călătoria făcută cu șaptezeci de ani în urmă de către doctorul asasinat, alături de un colecționar de artă și industriaș bogat Robert Ballancourt.

Fiecare nouă pistă pare mai degrabă o fundătură, până când în cele din urmă piesele de puzzle se așează și formează drumul spre veriga inițială. Totul începe acolo unde se termină.

Imaginea lumii marseileze creată de Xavier-Marie Bonnot pare să o oglindească pe cea a papuașilor. Dacă cea din urmă beneficiază de o veritabilă junglă și de ritualuri păgâne menite să înghețe sângele în venele oricui se încumetă suficient de mult încât le descopere (sunetul lugubru al fluierului, craniile trofeu, vânătoarea de capete și casa spiritelor), prima poartă cu sine ritualurile moderne ale lumii interlope cu traficul de obiecte de artă și crimele comise în numele zeului căruia i se închină toți - banul.

Personajele nu sunt memorabile deși sunt conturate atât prin gânduri cât și prin fapte, ele servesc mai degrabă ca liant între civilizație și sălbăticie, ca pioni pentru punerea în scenă a unor teme ca paternitatea, răzbunarea, sacrificiul și trădarea.

În concluzie romanul reușește să creeze o adevărată anchetă etnografică prin abundența elementelor de natură antropologică – mituri, legende, obiceiuri – care nu lasă de izbeliște firul narativ al anchetei polițiste, care nu aduce nimic cu adevărat remarcabil poveștii.

• Plusuri

  Exactitatea și abundența detaliilor cu care sunt descrise lumea papuașilor și ritualurile acestora. Exotismul și misticismul care însoțesc cititorul de-a lungul anchetei.

• Minusuri

  Lentoarea cu care se desfășoară acțiunea și ritmul sincopat datorat alternării planurilor narative.

• Recomandari

  Iubitorilor de romane polițiste inteligente, care nu divulgă acțiunea sau făptașul din primele câteva zeci de pagini, care au răbdarea necesară să umărească firul șerpuitor al narațiunii, în timp ce sunt școliți involuntar în ale antropologiei.