Primului volum din seria 50 Shades îi venisem în apărare, pescuind în lacul unui vocabular limitat, populat de clișee, zeițe interioare și alte inepții, câte un sens voalat, cu potențial demn de explorat. A face o trilogie bună e muncă grea și pentru un autor de primă clasă, era de așteptat ca E.L James să eșueze lamentabil, oferind același lucru, într-o formă prea puțin variată. Știți cum e prostia la o fată, când e doar un pic e chiar fermecătoare, o numim naivă, sau, cel mult, prostuță dar, dacă-i prea multă, nu cade bine.Tot așa-i și seria cu domnul Grey. Dacă se oprea la un volum, era doar o carte ușurică, destul de interesantă și, evident, controversată. Venind și cu al doilea, e prostie la pătrat și nu ne place.
Într-o societate tot mai predispusă la acceptarea unor devianțe, dintr-un exces personal de toleranță și luând în calcul traumele din copilărie de care a avut parte, am fost tentată să găsesc o oarecare justificare sadismului lui Christian Grey. Un comportament deviant, chiar dacă nu acceptat, ar putea fi înțeles, dar numai dacă s-ar încadra în anumite limite, rămânând la stadiul de simple înclinații involuntare. Ceea ce nu se întâmplă, orice urmă de compătimire dispare fiind înlocuită de repulsia tipcă în fața unui comportament bolnăvicios, atunci când domnul Grey mărturisește: „Sunt un sadic, Ana. Îmi place să biciuiesc brunete scunde ca tine, pentru că îmi amintesc de prostituata narcomană- mama mea naturală.”
Și totuși, nu fermecătorul nostru pervertit în 50 de nuanțe e cel care strică această carte. Dincolo de caracterul său ce tinde adesea spre portretul unui psihopat, e un personaj destul de bine construit și plauzibil. O funcție de conducere ca a lui trădează adesea un ins cu nevoi extreme de control, o doză bună de aroganță, narcisism și lipsă de empatie. Ca orice om perfect în aparență, bogat, fermecător, era de așteptat să acundă un secret pe măsură de întunecat.
În schimb, Ana e cel mai puțin credibil personaj întâlnit vreodată. Ni se prezintă ca o tânără extrem de citită și capabilă dar ceea ce la început acceptăm ca fiind naivitate se transformă pe parcurs într-un comportament stupid și infantil. Culmea prostiei e atinsă probabil în reacția pe care o are la confesiunea lui Grey. În loc să fie șocată, speriată, dezgustată, sau cel puțin îngrijorată pentru el, așa cum ar face orice femeie normală, ea se gândește că „dacă e un sadic, chiar are nevoie să biciuiască. Nu pot sa-i ofer ce-i trebuie. Înseamnă că suntem incompatibili”. Cea mai gravă eroare pe care o face E.L. James este cu dr. Flynn. Un psihiatru care încurajează BDSM-ul ca stil de viață, pe motiv că n-ar avea nimic de-a face cu sadismul? O mișcare nu doar greșită, ci și extrem de periculoasă și dăunătoare tinerelor care citesc această carte.
Trilogia Fifty Shades este ceea ce eu aș numi un paradox al literaturii, atât cea mai vândută carte, cât și una dintre cele mai proaste. Tocmai în acest aspect constă meritul ei, scoțând în relief mai clar ca niciodată faptul că popularitatea unei cărți n-are nimic de-a face cu valoarea. E cartea pe care o citesc și cei cărora nu le place, a cărei acțiune o cunosc până și aceia care nici măcar nu o răsfoiesc. Dacă e să-i acordăm vreo laudă autoarei, aceasta ar fi pentru felul în care o carte aproape nulă ca valoare estetică, rămâne una atât de captivantă, inclusiv pentru criticii ei. Cum e posibil acest lucru? Din curiozitate, sau cu același motiv pentru care am ales-o și eu, pentru că are la bază un subiect sensibil, prea puțin abordat, interesant de explorat și care ar putea da o poveste extraordinară, dacă ar fi abordat cum trebuie de un autor cu o bună cunoaștere a psihicului uman.
-
Plusuri
În ciuda numeroaselor puncte slabe, e un roman destul de captivant.
Ceea ce o face demnă de criticat, îi oferă în același timp un stil accesibil.
Atrage spre lectură și necititorii.
Neavând substraturi și idei profunde, este ideală ca mijloc de relaxare/refugiu.
-
Minusuri
Vocabular limitat presărat pe alocuri cu câte un cuvânt pompos, căutat parcă intenționat în dicționar și folosit în context nepotrivit.
Repetiții obositoare și limbaj neadecvat categoriei sociale de care aparțin personajele.
Personaje, replici, reacții lipsite adesea de credibilitate.
-
Recomandari
Dacă știti fete/femei ce nu citesc deloc, le-ați putea recomanda acest roman și poate le veți face să prindă drag de carte. Mai bine mai puțin/mai prost decât deloc.
În caz că nu reușiți să vedeți latura de psihopat a lui Grey, fiind orbite de farmecul lui, vă recomand să citiți articolul Claudiei Moscovici, intitulat 50 de nuanțe ale sadismului: psihopații ca amanți.
Categorie: Erotica | Autor: E. L. James | Editura: Trei
Andreea spune:
11 October 2012 | 2:19 pm
Mareeeee porcarie, am citit volumul 1 din curiozitate, sint 600 pagini…goale …