bookblog.ro

Un psihopat fermecător și multe nuanțe de sadism

Scris de • 11 October 2012 • in categoria

Titlu: Cincizeci de umbre întunecate
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 616
ISBN: 978-973-707-663-2
Cumpara cartea

Primului volum din seria 50 Shades îi venisem în apărare, pescuind în lacul unui vocabular limitat, populat de clișee, zeițe interioare și alte inepții, câte un sens voalat, cu potențial demn de explorat. A face o trilogie bună e muncă grea și pentru un autor de primă clasă, era de așteptat ca E.L James să eșueze lamentabil, oferind același lucru, într-o formă prea puțin variată. Știți cum e prostia la o fată, când e doar un pic e chiar fermecătoare, o numim naivă, sau, cel mult, prostuță dar, dacă-i prea multă, nu cade bine.Tot așa-i și seria cu domnul Grey. Dacă se oprea la un volum, era doar o carte ușurică, destul de interesantă și, evident, controversată. Venind și cu al doilea, e prostie la pătrat și nu ne place.

Într-o societate tot mai predispusă la acceptarea unor devianțe, dintr-un exces personal de toleranță și luând în calcul traumele din copilărie de care a avut parte, am fost tentată să găsesc o oarecare justificare sadismului lui Christian Grey. Un comportament deviant, chiar dacă nu acceptat, ar putea fi înțeles, dar numai dacă s-ar încadra în anumite limite, rămânând la stadiul de simple înclinații involuntare. Ceea ce nu se întâmplă, orice urmă de compătimire dispare fiind înlocuită de repulsia tipcă în fața unui comportament bolnăvicios, atunci când domnul Grey mărturisește: „Sunt un sadic, Ana. Îmi place să biciuiesc brunete scunde ca tine, pentru că îmi amintesc de prostituata narcomană- mama mea naturală.”

Și totuși, nu fermecătorul nostru pervertit în 50 de nuanțe e cel care strică această carte. Dincolo de caracterul său ce tinde adesea spre portretul unui psihopat, e un personaj destul de bine construit și plauzibil. O funcție de conducere ca a lui trădează adesea un ins cu nevoi extreme de control, o doză bună de aroganță, narcisism și lipsă de empatie. Ca orice om perfect în aparență, bogat, fermecător, era de așteptat să acundă un secret pe măsură de întunecat.

În schimb, Ana e cel mai puțin credibil personaj întâlnit vreodată. Ni se prezintă ca o tânără extrem de citită și capabilă dar ceea ce la început acceptăm ca fiind naivitate se transformă pe parcurs într-un comportament stupid și infantil. Culmea prostiei e atinsă probabil în reacția pe care o are la confesiunea lui Grey. În loc să fie șocată, speriată, dezgustată, sau cel puțin îngrijorată pentru el, așa cum ar face orice femeie normală, ea se gândește că „dacă e un sadic, chiar are nevoie să biciuiască. Nu pot sa-i ofer ce-i trebuie. Înseamnă că suntem incompatibili”. Cea mai gravă eroare pe care o face E.L. James este cu dr. Flynn. Un psihiatru care încurajează BDSM-ul ca stil de viață, pe motiv că n-ar avea nimic de-a face cu sadismul? O mișcare nu doar greșită, ci și extrem de periculoasă și dăunătoare tinerelor care citesc această carte.

Trilogia Fifty Shades este ceea ce eu aș numi un paradox al literaturii, atât cea mai vândută carte, cât și una dintre cele mai proaste. Tocmai în acest aspect constă meritul ei, scoțând în relief mai clar ca niciodată faptul că popularitatea unei cărți n-are nimic de-a face cu valoarea. E cartea pe care o citesc și cei cărora nu le place, a cărei acțiune o cunosc până și aceia care nici măcar nu o răsfoiesc. Dacă e să-i acordăm vreo laudă autoarei, aceasta ar fi pentru felul în care o carte aproape nulă ca valoare estetică, rămâne una atât de captivantă, inclusiv pentru criticii ei. Cum e posibil acest lucru? Din curiozitate, sau cu același motiv pentru care am ales-o și eu, pentru că are la bază un subiect sensibil, prea puțin abordat, interesant de explorat și care ar putea da o poveste extraordinară, dacă ar fi abordat cum trebuie de un autor cu o bună cunoaștere a psihicului uman.

  • Plusuri

    În ciuda numeroaselor puncte slabe, e un roman destul de captivant.
    Ceea ce o face demnă de criticat, îi oferă în același timp un stil accesibil.
    Atrage spre lectură și necititorii.
    Neavând substraturi și idei profunde, este ideală ca mijloc de relaxare/refugiu.

  • Minusuri

    Vocabular limitat presărat pe alocuri cu câte un cuvânt pompos, căutat parcă intenționat în dicționar și folosit în context nepotrivit.
    Repetiții obositoare și limbaj neadecvat categoriei sociale de care aparțin personajele.
    Personaje, replici, reacții lipsite adesea de credibilitate.

  • Recomandari

    Dacă știti fete/femei ce nu citesc deloc, le-ați putea recomanda acest roman și poate le veți face să prindă drag de carte. Mai bine mai puțin/mai prost decât deloc.
    În caz că nu reușiți să vedeți latura de psihopat a lui Grey, fiind orbite de farmecul lui, vă recomand să citiți articolul Claudiei Moscovici, intitulat 50 de nuanțe ale sadismului: psihopații ca amanți.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Andreea spune:

    Mareeeee porcarie, am citit volumul 1 din curiozitate, sint 600 pagini…goale …

    raspunde

  2. Isabela spune:

    Nu am citit cartea, doar recenzia de mai sus. Daca am captat bine mesajul, nici tematica nu ar fi abordata in premiera. Pe mine m-a dus cu gandul direct la romanul ,,Luni de fiere” de Pascal Bruckner. Acesta a fost ecranizat avand o distributie remarcabila.

    raspunde

  3. Elena Potocean spune:

    Și eu tot la “Luni de fiere” m-am gândit citind-o.
    Nu știu, poate se vrea a fi o variantă mai simplă, mai romantică, mai puțin explicită, mai ușor de digerat decât romanul lui Bruckner…

    raspunde

  4. Elena spune:

    Ca literatura, e slabutza spre foarte slabutza. De ce e un bestseller? Poate ca scoate din unii dintre noi mugurii de sado-maso pe care ii tinem ascunsi. Grey vorbeste despre preferintele lui sexuale ca despre o manifestare a emanciparii femeii. Paradoxal. Cu toate astea, cartea se vinde. Intrebarea mea ar fi: daca personajul ar fi mai batran, sarac si mai putin atragator ar mai avea succes? Caci e prea grozav. E foarte tanar, foarte frumos, bogat si inteligent. E prea de tot.

    raspunde

  5. Isabela spune:

    Sigur are multe ingrediente care predefinesc un best-seller (putere, sex, frumusete, inteligenta si bani).

    Belle de Jour, Belle de Nuit au abordat de mult tematica aceasta, prin aducerea in prim plan a prostitutiei de lux tot ca emancipare a femeii. Nimeni nu mai condamna acest stil de viata. Acum nu mai este doar un mijloc de castigare a existentei si de depasire a conditiei. Sa ai curajul sa rupi barierele educatiei primite, sa iti explorezi limitele, pentru unele femei reprezinta dezvoltarea personala absoluta.

    raspunde

  6. Mihaela Butnaru spune:

    Măi să fie, de cînd cu serialul Dexter toți sunt psihopați și farmecul lor periculos excită mințile plictisite de normalitate. Să mă aștept ca în volumul trei tipul ăsta să devină un suflet plin de iubire care a înțeles valorile umaniste? :)

    raspunde

  7. Elena Potocean spune:

    Cam așa ceva, altfel nu s-ar explica vânzările. :)
    Previzibil, nu? Chiar din volumul doi tipul se transformă într-unul cu floricele și inimioare, pe lângă bici și tot tacâmul.

    raspunde

  8. D spune:

    Lasand la o parte calitatea scrierii si premisa romanului:

    1. “shades of” nu inseamna “umbre”, inseamna “nuante” (o asemenea traducere literala nu numai ca suna ridicol, dar este primul semn de incompententa profesionala si necunoasterea limbii engleze). 2. “shades of grey” este o expresie in limba engleza si chiar inseamna ceva (evident traducatorul nu a auzit de ea si nu si-a facut nici tema pentru acasa; il invit sa rasfoiasca un dictionar frazeologic) 3. “shades of grey”, atunci cand “grey” este scris cu majuscula, “Grey”, reprezinta un joc de cuvinte. In limba engleza, titlul asta (care, in fapt, rezuma, esenta cartii) se numeste “epic fail”. Invit acelasi traducator sa traduca si aceasta expresie.

    raspunde

    • Adriana spune:

      Acelasi comentariu ca D. Nu numai ca autoarea a scris o carte fara nici un fel de valoare literara, dar traducatorul da dovada ca nu stie engleza elementara daca traduce 50 shades of gray prin “50 de umbre ale lui Gray”. Titlul in traducere corecta e “50 nuante de gri”. E un joc de cuvinte pt ca personajul principal se numaste Gray (gri) si relatia personajelor principale e schimbatoare. Titlul e un joc de cuvinte. 50 umbre ale lui Gray in engleza suna “Gray’s 50 shadows”. Nu are nici un sens.
      Chiar nimeni la editura Trei nu stie limba engleza?

      raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro