bookblog.ro

Un roman-confesiune, sub pretextul crizei vârstei mijlocii

Scris de • 3 April 2021 • in categoria

Titlu: Zâmbește
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2020
Traducere:
Numar pagini: 255
ISBN: 978-606-779-648-3

Un interes susținut pentru tot ce ține de Irlanda, care dăinuie din 1996 (de când mama s-a întors dintr-un stagiu cu o geantă de minuni, de la casete audio cu muzică irlandeză la cărți de colorat cu scene „tipic irlandeze”, asezonate cu creioane cerate), mă face să cred că sunt mai mult sau mai puțin la curent cu mișcările din literatura sa națională. În fond, am urmat până și o jumătate de masterat în Studii irlandeze – jumătate, fiindcă mi-a fost dificil să jonglez cu studiile și cu munca de traducătoare full-time. Totuși, m-aș fi bucurat să fi găsit o soluție, entuziasmată cum eram în special de posibilitatea de a învăța Irish Gaelic și de a comenta poezie modernă (pentru cineva care nu are defel exercițiul poeziei, era o adevărată provocare).

Iată că, în ciuda acestor precondiționări, nu știam despre Roddy Doyle. Nu intra în panoplia literară pe care mi-o marcasem deja drept necesară ca să pot înțelege măcar parțial cultura irlandeză. A fost, deci, o surpriză atât să-i citesc această primă (pentru mine) carte, cât și să descopăr că mai are suficiente.

Zâmbește este publicată la Editura Humanitas, în traducerea impecabilă a Irinei Horea, și aș dori să menționez tocmai că trebuie să fi fost foarte dificil de transpus și să o felicit pe traducătoare cu tot respectul izvorât nu doar din înțelegerea unei colege de... branșă, cât mai ales din încântarea unei cititoare conștiente de câte capcane are limba engleză vorbită în Irlanda și de câte referințe culturale cuprinde cartea. Irlandezii iubesc referințele culturale – toți prietenii mei irlandezi mi-au împuiat mereu capul cu serialele din copilăria lor, cu muzica pe care o ascultau părinții lor, cu aspecte tipice pentru comitatele Tipperary sau Clare, așa că pot declara că traducerea merită toate laudele.

„(...) de câte ori se publică în vreun ziar un articol despre irlandeze de succes, numele soției mele este unul dintre primele pomenite. Aspectul, stilul textului sunt familiare, la fel și lista. O politiciană, de obicei o proaspătă ministreasă; o atletă de un soi sau altul, Katie Taylor ori o rugbistă; o directoare, o călugăriță sau fostă călugăriță, o femeie care a făcut ceva grozav, a salvat copii sau animale (...)”

Taman așa. Lista continuă. Este doar un citat parțial dintr-un paragraf care ilustrează „starea de fapt” a Irlandei actuale, contemporane (cartea originală a apărut în 2017), o Irlandă care nu se mai apleacă într-atât asupra perioadelor agitate din istoria recentă, care nu mai scrie atât de des și de fixist despre The Troubles sau despre perioadele succesive de foamete, și parcă nici despre migrația în masă – cu toate că subiectul rămâne, parcă, mai puternic înrădăcinat. Roddy Doyle zugrăvește timpul prezent, cu referințe pop culture, cu aluzii politice, și mai ales cu un ochi critic îndreptat asupra educației și școlilor administrate de felurile branșe ale Bisericii Catolice.

Apuca de umărul câte unui pulover și-l trăgea pe băiat într-un alt rând, mai în față sau mai în spate. Pe unul din anul șase l-a pocnit pentru că nu se mișcase destul de repede. I-a dat un pumn în falcă și l-a împins în ultimul rând. (...) A fost cel mai înspăimântător lucru pe care l-am văzut. Și trebuia să cântăm imnul una-ntruna.”

Zâmbește este o carte cu limbaj explicit, fie că vine vorba despre descrierea evoluției relației dintre Victor Forde, protagonistul, și soția acestuia, Rachel, fie că redă multele discuții de pub purtate între personaje, fie că se rotește în jurul abuzurilor suferite de protagonist când era copil, alături de alți colegi ai săi. În fond și la urma urmei, este o carte despre abuz, dar este și despre mecanisme de supraviețuire, de adaptare, de ridicare la nivelul clișeelor promovate de societate și de corespundere unor norme stabilite de toți cei care acceptă să trăiască potrivit lor.

Pentru că nu am citit alte cărți ale lui Doyle, nu am criteriu de comparație, însă critica spune că sunt caracterizate în special de un umor savuros; că până și romanele sale „mai serioase” aduc o doză de umor negru tipică autorului. Zâmbește este caracterizat, în repetate rânduri, drept un roman diferit, un roman care abordează, cu o empatie evidentă, fără nici urmă de dorință de exploatare cu efect lacrimogen, și totuși direct și fără ocolișuri, un subiect foarte dificil. Mai mult, spre final vă așteaptă o întorsătură de situație la care eu nici n-aș fi visat, și despre care sunt convinsă că vă va lua prin surprindere. Un redactor NPR a spus că finalul pune sub semnul îndoielii tot ce am citit până atunci, și tind să îi dau dreptate.

  • Plusuri

    Scriitură excelentă, vie, cu gust, miros și tot tacâmul, într-o traducere excelentă, cu suficiente note cât să nu devină obositoare consultarea lor și totuși să se creeze contextul necesar înțelegerii unor aspecte culturale cu care nu suntem neapărat familiarizați.

  • Minusuri

    Nu pot identifica minusuri, ci doar avertiza: cartea se rotește în jurul unor subiecte „grele”, iar abordarea lor este sinceră și directă. Mai mult, personajele nu stau pe roze, iar nu criza, ci blazarea vârstei mijlocii este descrisă cu un realism impresionant.

  • Recomandari

    Cititorii interesați de realitatea irlandeză, dar și de aspecte sociale, culturale și politice general valabile în societate modernă, vor găsi o satisfacție aparte în citirea cărții lui Doyle; de asemenea, aș recomanda-o cu căldură tuturor celor care caută o experiență puternică, autentică, fără o lectură anevoioasă, ci dimpotrivă, fluidă, cu personaje construite atât de subtil, încât ne uităm în jurul nostru mai atent, pentru că... le recunoaștem.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Fiicele lui Allah

Copyright ©2011 Bookblog.ro