bookblog.ro

Un roman polițist mai puțin convențional

Scris de • 14 November 2013 • in categoria

Titlu: Dosarul Cameleonul
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 576
ISBN: 978-973-102-567-4
Cumpara cartea

Dosarul Cameleonul este un roman polițist puțin neconvențional. Deși beneficiază de toată scenografia unui roman polițist, deși există investigații în desfășurare, iar momentele de tensiune nu lipsesc, acțiunea romanului începe în momentul prinderii criminalului. În plus, câteva alte elemente interesante reușesc să creeze suficientă confuzie încât să țină cu sufletul la gură un pasionat de romane polițiste pe parcursul tuturor celor 576 de pagini. Este vorba despre victime neidentificate care rămân neidentificate până la sfârșit, de victime incluse într-o investigație în care nu au ce să caute, etc.

Cumpără titlul în engleză

Peter Robison este specialist în scrierea de romane polițiste. A publicat aproape 30 de romane, dintre care 22 îl au ca protagonist pe Inspectorul Alan Banks. Dosarul Cameleonul (Aftermath) face parte din această serie, la care autorul, editorii și fanii fac referire denumind-o Seria Inspector Banks. Peter Robinson s-a născut în Marea Britanie, dar locuiește și scrie în SUA și în Canada. Stilul este asemănător cu cel al scriitorilor americani de romane thriller și polițiste, precum John R. Grisham sau Robert B. Parker așa că lipsește umorul negru britanic chiar dacă acțiunea este plasată în Regatul Unit.

Personajele din Dosarul Cameleonul sunt destul de subțire conturate, creând pe alocuri confuzie. În plus, numele unora dintre ele nu sunt tocmai inspirate atunci când sunt privite din perspectiva aceasta. Un exemplu: există o Jenny și o Jennet, ambele foarte asemănătoare ca personaje, deși situațiile în care se află sunt foarte diferite. Pentru Inspectorul Banks nici eu nici vreun alt cititor nu poate avea vreo pretenție în privința descrierii, având în vedere că vorbim despre cel de-al treisprezecelea roman din serie. Dar celelalte personaje ar fi meritat o atenție mai mare. Din păcate, în afară de o Maggie care face o deosebită impresie de femeie-victimă ce încearcă din toate puterile ei să se redreseze, și de una dintre victime, care – culmea – este descrisă doar fugitiv, celelalte personaje pot fi oricând confundate între ele.

Acțiunea este foarte tensionată și odată ce descrierea victimelor și a dispariției lor a trecut, firul epic curge liniar, cronologic, și este ușor de urmărit. Spuneam de prima parte a cărții, în care sunt descrise condițiile în care au dispărut victimele. În mod interesant, pe care eu, unul, nu l-am înțeles prea bine, victimele și dispariția lor sunt introduse în roman la începutul unor capitole, anacronic, nicio victimă neavând o legătură directă cu punctul în care a ajuns ancheta. Nici vreun efect spectaculos nu mi s-a părut să ofere această metodă. Totuși, după cum spuneam, odată ce victimele au fost prezentate, acțiunea își reia cursul fluent, ușor de urmărit.

Anchetarea disparițiilor incluse de către Inspectorul Banks în Dosarul Cameleonul ajunge de mai multe ori în puncte moarte, însă cel mai critic dintre ele împarte ancheta în două. Această diversiune dă o savoare deosebită romanului. Apoi mai există și comportamentul cel puțin suspect al unora dintre personaje, care însă se dovedesc a fi doar persoane mai ciudate, nicidecum suspecți, o a treia anchetă care de această dată privește un personaj ce face parte din forțele poliței, un cadavru neidentificat, precum și câteva evenimente din viața personală a Inspectorului Banks, evenimente care sunt menționate doar pentru a întregi povestea din serie, nicidecum cu importanță pentru romanul de față. Toate aceste elemente fac ca romanul să aibă o savoare deosebită.

Dosarul Cameleonul este un roman polițist care însă beneficiază de aportul câtorva elemente care își au, în mod normal, locul în tragedii sau în romane psihologice. Faptul că este al treisprezecelea roman dintr-o serie nu supără, lecturarea romanelor anterioare nefiind necesară, la fel ca mai toate romanele din seriile polițiste. Pentru că este un roman voluminos, parcurgerea lui durează ceva, așa încât este perfect pentru lista lecturilor de vacanță. Intriga reușește să captiveze imediat, ceea ce este o garanție pentru acoperirea acelor perioade dintr-o vacanță când plictiseala își face simțită prezența.

  • Plusuri

    Dosarul Cameleonul este un roman polițist foarte reușit, care captează imediat și care oferă cititorului satisfacția unui timp plăcut, petrecut în compania unei cărți bune.

  • Minusuri

    Personajele sunt prea subțire conturate. Autorul ar fi putut insista mai mult, în special asupra acelora care au un aport major la desfășurarea acțiunii.

  • Recomandari

    Recomand Dosarul Cameleonul cititorilor pasionați de romane polițiste. Nu prezintă neapărat interes pentru alte categorii de cititor, totuși consider că este o lectură plăcută, un roman bun, așa încât poate fi citit până la urmă de oricine.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Vocile

Copyright ©2011 Bookblog.ro