bookblog.ro

Un strop de pornografie maghiară

Scris de • 7 February 2010 • in categoria

0Un strop de pornografie maghiară recenzie
Autor: Peter Esterhazy
Rating: Un strop de pornografie maghiară rating - recenzii carti
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2007
Traducător: George Volceanov
240 pagini
ISBN:978-973-50-1697-5


Vă propun un exerciţiu experimental: luaţi în mână un pahar cu vin roşu de Tokay (recenzăm o carte pornografică, nu-i aşa?). Lăsaţi-l să alunece uşor de la mică înălţime pe pardoseală. Gata, experimentul este ca şi încheiat: stropii obţinuţi sunt echivalentul textelor pornografice din cartea omonimă a lui Esterhazy, iar cioburile reprezintă textura fragmentată a acestei proze postmoderne. Sper să nu fiţi inflamaţi de strategia mea dehermeneutizantă, dar, D-zeu mi-e martor, vreau să vă fac atenţi, şi altă modalitate n-am găsit, cartea este imposibil a fi rezumată. Aş insinua că s-a pierdut ceva la traducere...Şi uite aşa, am ajuns să mă exprim în şarade ca Esterhazy în cartea sa.

Să medităm acum la noţiunea vastă (nu zâmbiţi condescendent!) de pornografie. Scriitorul maghiar vrea să ne spună că Istoria este o curvă (mă scuzaţi!) care s-a tăvălit cu Idealul maghiar în pasionalii ani '50 şi a rezultat un copil infirm care s-a numit Revoluţia din 1956. A, da, am înţeles,... dar dacă la maghiari a fost aşa, ce-am putea spune despre pornografia istorică a anilor '50 din România. Eu îmi amintesc că în anii `80, copilă fiind, ciocolata de la unguri era net superioară celei româneşti, puteam jura că acolo se stătea pe roze...în urma acestei amintiri infantile, pot generaliza că mulţi, mulţi cititori români nu vor găsi referinţele istorice ale lui Esterhazy prea porno. Ca şi cum la noi era hard, şi la ei era soft (autocenzură!).

Să revenim la textura postmodernă a cărţii, căci aici mă voi cenzura mai puţin sau deloc. Aşadar, scrierea se compune din scene, flash-uri, anecdote, bancuri, frânturi de scenarii, titluri- frază care trebuie parcurse cu maximă atenţie pentru a recupera sensul dizolvat în punerea în scenă a textului. Vă ofer o mostră simplisimă :

" Gluma

Am o veste bună şi una proastă. Vestea bună sună aşa: am o singură veste proastă. Vestea proastă sună aşa: ai să mori, tovarăşe."

Personajele? Conştiinţe fricoase, lubrice, proletcultişti ajunşi, care practică nudistul în staţiuni doar lor destinate, mănâncă delicatese pe când poporul salivează şi îşi aleg orice le place dintre muncitoarele din fabrică. Cel mai pornografic pare a fi faptul că poporul maghiar se uită pe gaura cheii şi tace. Sună cunoscut?

Alegoria grotescă şi imundă pe care o face Peter Esterhazy socialismului maghiar este o construcţie postmodernă exemplară care are în centru metafora pornografiei ca pretext. Ce se putea face atunci pentru ca pornografia să fie oprită? De unde trebuia să vină cenzura? Din exact corul de voci al poporului suveran care trebuia să renunţe la autocenzura autoimpusă prin frică.

Pornografia este exact opusul intimităţii, iar epoca proletcultistă tocmai de intimitate se ferea cel mai tare. Totul trebuia spus, expus, dezgolit. Fără a pune oprelişti interpretării posibile a cărţii, putem medita în continuare la pornografia originală a anilor '50, maghiari, româneşti, n-are importanţă, şi pornografia actuală. Există ceva ce leagă cele două perioade aşa cum rezultă din fragmentul următor:"Dar atâta timp cât se menţine această dihotomie schizoidă a realităţii oficiale şi neoficiale, publice şi private, autentice şi neautentice, ne abrogăm obligaţia morală de a juca rolul de baraj sau izvor sau tampon în curgerea evenimentelor lumii, mai degrabă îndureraţi, ne căznim să impunem un ethos al lipsei de putere în timp ce viaţa devine tpt mai comercială, hălci tot mai mari ne sunt smulse din intimitatea vieţii private, iar noi suntem tot mai puţin capabili de uimire în faţa acestor fenomene profunde şi dureroase." (p. 162) Aceasta o constata Peter Esterhazy în anii '80, iar acum, după treizeci de ani, formularea ne apare ca o profeţie ce s-a adeverit.

Cartea în discuţie se citeşte cu implicare, cu dureroasă imixtiune, şi este scrisă ca să urnească unele conştiinţe. Dacă aţi constatat că dintr-o pornografie istorică am naufragiat în alte două realităţi pornografice, şi dacă vă simţiţi ameninţaţi de o tăvăleală nedorită, mântuiţi-vă de păcatele preacurviei alegorice cât mai puteţi. A, vreţi să mă întrebaţi care două realităţi pornografice? E foarte simplu: una multipartidică, ipocritdemocratică, în care toţi se " cu toţi (autocenzură!) şi cea de a doua cotidiană, vai, cotidiană până la lehamite, în care ciocolata şi gelul de duş curg pe trupuri dezgolite în văzul copiilor de grădiniţă, iar mamelele promptăriţelor debordează din corset în ritmul sacadat al ştirilor. Pornografia fosilizată a anilor postbelici era una mascată, imanentă, ascunsă în salopete şi în rochii-sac încheiate până-n gât care se dădeau stângaci jos pe bancheta unui Trabant sau a unei Pobeda, noua noastră pornografia cea de toată ziua nu este la fel de toxică, nici pe departe, este mult mai exhibată şi mult mai soft, dar ceva le leagă pe ambele- etosul indiferenţei şi a lipsei de mirare.

Scris de
Anca Giura

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Cristian spune:

    Am citit Eszerhazi si in HU si in Ro, e la fel de greoi de citit in ambele limbi, mai ales in romana si mai ales in traducerile Anei Maria Pop. Traducerea lui George Volceanov este cu mult mai buna. Cat despre vinul de Tokaji (alb caci rosu nu stiu sa existe), este si asa foarte scump ca sa il scap, mai bine il beau ca sa mearga lectura mai bine :)).

    raspunde

  2. C.SÎRB spune:

    Corect, vin de Tokaj roşu ba să existe (ca degustătoriu înrăit, am tresărit la imaginea asta), dar apreciem figura de stil.

    Ca să nu fiu prea offtopic, am citit şi eu cartea şi pot spune că era greu să întâlnesc o recenzie mai bună, mai aplicată (deşi subiectul şi construcţia cărţii ar îmbia orice imprudent la nemăsurate salturi speculative). Felicit autoarea!

    E o recenzie “tare”, pasională, tăioasă, în care autoarea nu se sfieşte să-şi etaleze opiniile, amintirile, fără a afecta prin asta credibilitatea textului final. Prefer asta unei recenzii scremut “impersonale”.

    raspunde

  3. Anca Giura spune:

    E o bucurie să fiu citită de lectori atât de informaţi. De acord că E. se citeşte greu, cu implicare. De acord şi că vinul în discuţie e o minunăţie. Colegul meu Gyuri mi-a spus azi povestea fascinantă a acestei licori. Eu nu ştiu maghiara, dar pot spune despre cultura lor că are părţi cuceritoare precum acest soi care se culege în varianta optimă bob cu bob. Merci, Cristian. Merci, Gyuri.

    raspunde

  4. Anca Giura spune:

    Pt. Cristian Sârb: Când am făcut trimitere la acest vin -emblemă am accesat nişte referinţe, corecte sau ba, nu mai ştiu acum. Am dedus cu nonşalanţă că există şi varianta roşu-granat sau roşu-vişiniu…ce mai! roşu să fie. 1 N-am băut decât vinuri româneşti, basarabene, greceşti, italiene, franţuzeşti, spaniole,… ungureşti ba. Dar o fac, dacă nu astă-seară, mâine. 2. Eu ştiu ce greu se scot PETELE DE VIN ROŞU, voiam să fiu “bine pătrunsă“ în ţesătură şi aici.:)3. Sunt temperamentală şi roşul mă reprezintă 4.Roşul comunist mă bântuie încă. 5. Ei, şi până la urmă este o metaforă…:)Am promovat vinul, am promovat cartea, ei, şi unde mai pui că nu v-am făcut să vedeţi… roşu în faţa ochilor. Cu nonşalanţa de a preface culoarea vinului după bunul meu plac, Anca. P.S. A nous deux, C.S.!:)

    raspunde

  5. Anca Giura spune:

    iartă-mi ortografierea numelui tău…Păcătuiesc enorm din viteză şi asta chiar nu-mi place la mine…

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro