bookblog.ro

Una e cartea, altul e filmul – cartea și filmul

Scris de • 16 September 2013 • in categoria

Titlu: Războiul Z
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 444
ISBN: 978-973-707-677-9
Cumpara cartea

Cartea Războiul Z este compusă din fragmente caleidoscopice relatate de supraviețuitorii Războiului Z sau ai Crizei, ai Anilor Întunecați, ai Molimei Umblătorilor sau ai Primului Război Z, denumire care îl determină pe cel ce colectează relatările să remarce: „Mie îmi displace ultima poreclă, fiindcă implică un inevitabil Al doilea Război Z”. De fapt cel ce colectează fragmentele relatate este angajatul Comisiei de Analiză Postbelică a Națiunilor Unite care a solicitat și finanțat un raport obiectiv, amplu și comprehensiv, despre războiul care durase mai mult decât pacea de după el.

Cumpără titlul în engleză

Cartea este sublimă. Autorul dă dovadă de incredibile veleități, printre care cele de psiholog, de sociolog sau de specialist în strategie militară terestră. Evident, a fost ajutat pentru cizelarea materialului și pentru acoperirea anumitor lacune de alte persoane (deși capitolul Mulțumiri nu este voluminos, numele precizate acolo atestă clar acest lucru), însă formarea lui ca om este grăitoare. Max Brooks este fiul lui Mel Brooks – actor care a jucat în peste 40 de filme, a produs 18, a scris scenariul pentru 37 și a regizat alte 12 – și al actriței Anne Bancroft – care a jucat în 86 de filme și a regizat unul. Sumedenia de informații acumulate până să se apuce de scris această carte își spune cuvântul din plin. Cartea „Acoperă atâtea zone… Acoperă istoria, acoperă sociologia, acoperă umanitatea, acoperă biologia”, spune Dennis Miller într-un interviu cu autorul. Și, într-adevăr, acoperă atâtea domenii… Și încă și mai multe, cum ar fi balistica sau antropologia. În plus, este scrisă într-o manieră jurnalistică autentică. Sunt, practic, enumerate o serie de interviuri cu supraviețuitori de pe întreg mapamondul, în care autorul intervine din când în când cu întrebări.

Cele mai multe dintre relatări sunt concepute mai mult sau mai puțin ca niște piese de teatru. Autorul intervine cu mici descrieri scenografice sau ale gesturilor protagoniștilor.

Max Brooks face în această carte un periplu amplu, încercând să acopere ceea ce el consideră că ar putea fi important pentru stabilirea cât mai coerentă atât a firului cronologic al războiului, cât și al impactului acestuia asupra individului, asupra comunităților de toate tipurile, precum și asupra întregii lumi. Nu credeam, atunci când am început să citesc cartea, că voi avea parte de altceva decât de o carte cu zombi așa cum sunt multe altele, dar în special așa cum sunt o sumedenie de filme, în care firul epic „se concentrează asupra unui grup de persoane care încearcă să ajungă din punctul A în punctul B”, după cum spune chiar autorul în interviul menționat. Dar ceea ce Războiul Z mi-a rezervat a fost mai mult decât o surpriză. A fost o revelație. Cum ar reacționa un preot în atare situație? Dar un spion? Dar o femeie pilot? Un hacker? O fată cu dizabilități psihice? Un medic? Un regizor?... etc. Max Brooks dă răspunsuri coerente și realiste la aceste întrebări.

Medicul va fi la început extrem de revoltat de reticența cu care oamenii reacționează în fața nemorților: „Încă eram pierdut în grandiosul meu criticism cultural când am îngenuncheat ca să o examinez pe prima pacientă. […] Pe antebrațul drept avea o mușcătură. […] Deși am presupus că aceasta este sursa infecției, leziunea propriu-zisă era surprinzător de curată. I-am întrebat pe săteni din nou cine se îngrijise de oamenii aceia. Și mi-au spus din nou că nimeni. Știam că nu putea fi adevărat. […] Dacă nu curățase nimeni rana femeii, de ce nu palpita, inflamată”.

Hackerul va avea probleme serioase cu adaptarea la invazia lumii reale de către niște creaturi monstruoase, în condițiile în care lumea virtuală este cea la care s-a adaptat el: „Am strigat-o pe mama. Nici un răspuns. Am intrat în bucătărie, am înhățat niște ramen nefierte și m-am întors la birou. Am făcut-o din nou în seara și în dimineața următoare.
- Nu v-ați întrebat unde vă erau părinții?
- Îmi păsa doar de prețioasele minute pe care le pierdeam fiindcă trebuia să mă hrănesc. Prea multe lucruri palpitante se întâmplau în lumea mea”
.

Fetița cu dizabilități psihice, care de fapt era o femeie în toată regula, dar „cu mintea unei fetițe de patru ani”, povestește despre perioada de început a molimei: „Cineva a țipat… ``Uite-i că vin!`` Mami a venit și m-a luat în brațe. Au tras banca noastră și au pus-o lângă ușă. Au pus toate băncile lângă ușă. ``Repede!`` ``Blocați intrarea!`` [imită câteva voci diferite.] ``Dați-mi un ciocan!`` ``Cuie!`` ``Au ajuns la parcare!`` ``Vin încoace!`` [Întoarce capul spre doctorița Kelner.] Am voie?”

Sunt mai multe lucruri pe care Max Brooks le-a realizat magistral în carte. În primul rând, deși panoplia de stiluri nu este prea largă, fiecare interviu are o altă notă, pune accentul pe alte aspecte, stilul conversațional este diferit, așa încât se creează impresia unor interviuri reale, nu inventate de o singură persoană. În al doilea rând, evenimentele importante ale expansiunii molimei sunt introduse gradat în firul povestirii, prin menționarea lor de către intervievați nu ca principal subiect al interviului, ci ca amănunt marginal, care apoi devine eveniment principal în următoarele interviuri. În al treilea rând, autorul atinge foarte realist anumite aspecte, cum ar fi gradul de afectare psihică a unor oameni din diferite zone de acțiune, sau reacțiile – incredibil de plauzibile – pe care diferite guverne le-ar avea în situația absurdă că o astfel de molimă ar izbucni vreodată.

Este, probabil, cea mai realistă carte cu zombi din câte am citit vreodată, și de altfel singura care mi-a plăcut cu adevărat. Diversitatea abordării subiectului este extraordinară și are clar un efect de acaparare a atenției cititorului.

World-War-ZWorld War Z
Anul apariției: 2013
Regizor: Marc Forster
Durata: 116 min.
Rating IMDB: 7.2/10

Filmul World War Z este, în comparație cu cartea, pur și simplu dezamăgitor. În același interviu pe care Max Brooks i-l dă lui Dennis Miller, acesta din urmă spune: „Ceea ce ne duce la… filmul cu același nume”, la care autorul replică: „Același nume și… cam atât!”. Chiar așa. Sunt două lucruri pe care le au în comun cartea și filmul: titlul și nemorții. Filmul, deși beneficiază de reprezentația lui Brad Pitt, nu are nimic în plus față de The Crazies sau The Walking Dead. Realmente, este exact ceea ce Max Brooks încerca să evite în carte, respectiv urmărirea unui erou (sau a unui grup de eroi, dar nu prea este cazul) din punctul A până în punctul B, atâta doar că după punctul B urmează punctul C, apoi punctul D, apoi… În fine… Este o poveste liniară, în spirit pur Hollywoodian, în care există situații limită cu salvări în ultima secundă și alte rețete de succes.

Dacă în carte molima este cauza războiului, iar războiul este câștigat prin luptă armată, prin retragere în zone reci și prin alte strategii, în general militare, filmul vine chiar cu o rezolvare a problemei nemorților, care în mod automat elimină funcția militară a armatei. Mesajul este, clar în acord cu politica actuală a SUA. Iar dacă Max Brooks a introdus o notă geopolitică foarte bine argumentată, filmul eșuează lamentabil la acest aspect. Molima nu începe ca în carte, în China, ci în India. Evident, un film, care are o penetrare de mii de ori mai mare decât o carte, nu putea să supere cumva o putere economică precum cea a Chinei, pe când India este o alternativă preferabilă.

Israelul este un element important atât în carte, cât și în film. Doar că ceea ce se întâmplă cu această țară diferă radical în cele două. Mențiunea din film asupra Coreei de Nord este atroce și absolut neverosimilă, în vreme ce Mel Brooks emite o ipoteză foarte plauzibilă asupra destinului acestei țări.

Nu prea sunt multe lucruri de spus despre un film al cărui rating pe IMDB reflectă doar numărul infim de persoane care l-au vizionat (sau l-au votat), după lecturarea cărții. Filmul World War Z este primul film pe care am fost, de mai multe ori, pe punctul de a-l abandona înainte de a se termina, din cauză că mai întâi am citit cartea pe care se bazează scenariul. Un eșec similar (deși mult mai mic) este Magicianul lui John Folwes, filmul fiind regizat de Guy Green și avându-i în rolurile principale pe Michael Caine și pe Anthony Quinn. Totuși, acolo nu doar personajele, ci și firul epic sunt respectate în mare parte.

Înainte de concluzie vreau să menționez în primul rând că nu încerc să fac pe cineva să nu vadă filmul, ci dimpotrivă. Doar că pur și simplu cred că este mai bine să fie citită cartea după vizionarea filmului, pentru că nu cred că toți cinefilii au răbdarea pe care o am eu. În al doilea rând, nu fac parte dintre cei care consideră că un film trebuie să respecte ad litteram o carte, dar sunt dintre cei care consideră că, dacă filmul nu are nicio legătură cu cartea, ar trebui să poarte un nume diferit. Aici a fost pur și simplu o chestiune de marketing. Bugetul estimat al filmului a fost de 190 milioane $, probabil că respectarea cărții ar fi dublat, poate chiar triplat acest buget (este suficientă lecturarea cărții pentru a înțelege lucrul acesta), iar succesul de casă nu putea fi cu mult mai mare decât a fost.

În concluzie, cred că atât cartea cât și filmul erau necesare pe piața literaturii SF de specialitate, deoarece cărțile și filmele de gen începeau să lâncezească în jurul acelorași idei, deja depășite.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. roxtao spune:

      Minunata recenzia, Ovidiu! Si mie mi s-a parut geniala cartea! Imi pare rau doar ca nu pare sa aiba un rasunet prea mare tocmai din cauza ca cititorii presupun probabil ca este vorba de o poveste cu zombie tipica. Cred ca a fost una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit anul acesta!
      Filmul intr-adevar, e reteta hollywoodiana clasica. A fost ok, dar nu imparte absolut nimic cu romanul in afara de titlu….

      raspunde

    2. Ovidiu Leonte spune:

      Mulțumesc Rox.

      raspunde

    3. Veronica spune:

      O recenzie superba. Felicitari. Si sunt in total de acord cu tine, filmul este sub nivelul asteptarilor.
      Dupa aceasta carte geniala m-am asteptat macar 30% din film sa fie acceptabile.
      Din pacate, insa, pentru cei care nu citesc carti, valoarea ei nu a fost dezvaluita.

      raspunde

    4. bogdan spune:

      recenzia filmului mi s-a parut foarte slaba. e penibil sa spui ca filmul nu are nimic in plus fata de the walking dead. e neserios sa spui ca scena aia sau cealalta din film nu respecta naratiunea cartii. cine postuleaza ca filmele trebuie sa fie oglinda foarte precisa a cartii ecranizate. si multe alte enormitati.

      raspunde

    5. Ovidiu Leonte spune:

      @bogdan
      Înțeleg că încă nu ai citit cartea. Am comentat filmul exact din punctul de vedere al diferențelor dintre carte și film (tocmai din acest motiv am scris în titlu „cartea și filmul”), așa încât nu puteam să neglijez aceste diferențe. Și după ce vei citi cartea vei înțelege că ele nu îmbunătățesc filmul. Nu în cazul „World War Z”. Diferențele dintre cărțile din seria „Twilight” și ecranizările seriei sunt și ele remarcabile, iar în acel caz, aceste diferențe aduc un plus filmului. La fel se mai întâmplă în multe alte cazuri, dar repet, nu și când vine vorba despre „World War Z”. Îmi vine acum în minte (din nou) scena din film în care se povestește despre Coreea de Nord și mi se ridică părul de pe ceafă.
      În fine, ideea este că fiecare are – (avem, adică și tu, dar și eu – dreptul la păreri personale. Agresivitatea pe internet însă nu te va ajuta niciodată să ți le impui. Îți recomand să citești cartea, pentru că viziunea asupra filmului se va schimba radical.
      Toate cele bune.

      raspunde

    6. Ionut Popa spune:

      Din pacate toate filmele blockbuster, in care se investesc sume mari de bani, nu merita vazute prin prisma faptului ca sunt realizate pentru a satisface dorinta de actiune, happyending samd a publicului american.

      Ori o carte buna nu va face niciodata astfel de concesii. In cel mai rau caz cred ca un film poate fi la fel de bun ca o carte. Cel putin asta e parerea mea.

      raspunde

    7. Florin spune:

      În ultimul timp au apărut din ce în ce mai multe filme şi cărţi pe tema “incidentului Z”. Şi au avut atâta succes şi penetrare în subconştientul maselor, încât aproape că ne-am aştepta să devină realitate, undeva în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat. Pentru că deja editarea genetică a devenit o tehnologie curentă, iar posibilităţile ştiinţei ar putea deschide cumva, voit sau nu, chiar şi antica cutie Pandorei.

      raspunde

    8. Sebi spune:

      Cred ca nu au reusit sa transpuna pe ecran nuantele care ar fi trebuit sa il faca mai mult decat un “film cu zombii”.
      Poate ca era mai adecvat unei miniserii (“Bright” imi vine in minte, similar, ca univers de explorat mai in adancime, servit intr-un mare digest).

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro