Titlu: O istorie literară a vinului în România
Autor: Răzvan Voncu
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 496
ISBN: 978-606-588-644-5

,,Vinul este o băutură mistică, servind ca atare în ritualuri religioase sau oculte, de mii de ani. Dar este şi o băutură erotică, asociată cu dragostea încă din vremea poeziei antice. (…) Nu-i exclus, în fine, ca vreun matematician de geniu, dar pasionat de viticultură să ne demonstreze la un moment dat că vinul este şi un produs algebric sau geometric, cel puţin prin prisma preciziei de care trebuie să dea dovadă enologul care doreşte să obţină un vin de calitate.’’

Simpli consumatori ocazionali, degustători sofisticaţi sau abstinenţi declaraţi, ne este imposibil în calitate de europeni să nu ne intersectăm cu vinul de-a lungul vieţii. Ca să fiu corectă politic, apreciez şi că - în calitatea unora dintre noi de creştini - ne întâlnim cu vinul la ritualurile de trecere, precum nunta sau înmormântarea, ca să nu mai spunem că obiceiul de a sărbători un eveniment cu şampanie este un derivat al practicilor creştine mai vechi.

Acestea toate cu privire la profani, cât despre artişti, ei au avut cu vinul o relaţie particulară întotdeauna. Mai cu seamă scriitorii sau muzicienii au făcut din el un stimulent al creativităţii. Şi iată că ne apropiem de miza interesantă a istoriei literare de faţă care şi-a propus, şi a reuşit, să aşeze în diacronie o suită de cărturari şi de scriitori români din Evul Mediu până pe la anul 2000. Este cel puțin inedit să aflăm ce vinuri preferau anumiți voievozi sau autori români ori cât de puțin hedoniști erau în fond anumiți poeți care pot părea frondeuri și decadenți precum Macedonski.

Dar:

,,Să întrăm în crama veche
Printre butii-nalte-ascultă
Cum prin pivniţe boltite zăvorît cu multă grijă
Numai vinul nou mai cântă spumegând prin zăcători.’’ (Ion Pillat, În cramă)

Subtil şi devotat poet al vinului, Ion Pillat evidenţiază virtutea vinului de licoare preţioasă ce trebuie conservată cu o evlavie specială. Atât de atent la relaţia noastră cu timpul, Pillat nu părea străin de ideea că noi semănăm vinurilor ca individualități, nu doar în diversitate, ci şi în metamorfoze.

O altă noutate, chiar și pentru mine, a fost aceea legată de un celebru poet al Transilvaniei. Asimilat de către ,,comentariile literare’’ redundante ca poet–filozof şi metafizician, Lucian Blaga ni se înfăţişează în istoria de față ca un hedonist care iubea femeile brunete şi vinurile vitaliste:

,,În viţe roşii strugurii par sânii goi
ai toamnei, care se dezbracă rând pe rând
de foi.
Smulge-i tu din trunchiul lor robust
şi stoarce-i,
stoarce-i bulgărilor de pământ
în gură - ca să-ți văd mânuţele
de dărnicie tremurând
şi degetele umede de must.’’(Anacreon)

Ca să ţin partea unei anumite geografii subiective, amintindu-mi de frumoasa închinare pe care i-o face fie şi un autor auster precum arădeanul Ioan Slavici vinului în romanul Mara, mă gândesc la valenţele acestei băuturi de a aduce oamenii împreună şi mai ales pe aceia dornici de iubire. Memorabilă descrierea culesului de altădată în podgoriile arădene: ,,…viind dinspre Arad pe şesul neted, vezi în faţa ta parcă un alt cer, un fel de negreaţă întinsă în faţa ta şi nenumărate lumini risipite pe ea - focurile ce ard la crame, prin paghini şi fâneţele acum cosite şi lăsate de păşune. (…) Săptămâni de zile de-a rândul, vin mereu şi de la deal şi de pe şes unii ca să lucreze, alţii ca să petreacă câteva zile bune, toţi veseli, toţi gata de a se bucura de viaţă. O dată numai pe an, e culesul viilor şi păcat ar fi să petreci şi astă singură dată dormind nopţile când ele sunt atât de liniştite şi de răcoroase, iar luna niciodată şi nicăieri nu-şi revarsă lumina aşa din plin ca acum şi aici, unde razele ei se răsfrâng oarecum din coastele dealurilor spre şesul întins ca o mare.’’

Dincolo de calitatea-i de liant al iubirilor, vinul rămâne o metaforă a modestiei pământului care naşte din piatră licoarea ce înviorează şi hidratează. Nu pot să nu remarc subtila relaţie a oamenilor din zonele aride, lipsite de ploi, cu produsul viţei-de–vie, cea care realizează un triumf al sevei asupra uscăciunii, un elogiu al vieţii contra dezintegrării.

• Plusuri

  Este o lucrare de sinteză care-i regalează şi pe iubitorii de literatură, dar şi pe fanii vinului, aducând informaţii inedite.

• Recomandari

  Unui public divers şi curios să afle informaţii culturale interesante, spectaculoase.