bookblog.ro

---

Fragment: Două lumi diferite, două ipoteze de viață ale aceluiași personaj: „Complezență” de Simona Sora

Scris de • 14 July 2020 • in categoria Scriitori români, Recomandari, Fragmente

Editura Polirom vă oferă un fragment din romanul Complezență. Înălțarea la Ortopedie • Musafir pe viață de Simona Sora, apărut în colecția „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom.

Complezență pune în oglindă două ipoteze de viață ale aceluiași personaj, o soră medicală îndrăgostită de literatură numită Maia, la fel ca personajul principal din romanul Hotel Universal.

Într-una dintre ipoteze, Maia – instrumentistă într-un spital comunist românesc, o insulă suspendată între sex și moarte, de după Decretul 770/1966 – se trezește fatalmente implicată în anchetarea unui avort ilegal. În cea de-a doua ipoteză, refugiata Maia ajunge să lucreze într-un home médicalisé elvețian dintr-un canton catolic, ale cărui reguli stricte și adesea impenetrabile o conduc într-un alt impas. Complezență aduce față în față două lumi diferite, dar care cer, fiecare în felul ei, conformism, concesie, credit. Într-un cuvânt: complezență.

FRAGMENT: Complezență. Musafir pe viață

„Noël Ruffieux era ceea ce s-ar putea numi un om pe faţa căruia se citea bunătatea. Era extrem de prezent, cu o atenţie directă şi învăluitoare, orientată cu totul spre fiinţa din faţa lui, din întîmplare Maia, pe care a invitat-o duminica viitoare la slujba de la capela ortodoxă, urma s-o ţină un tînăr preot român de curînd aterizat la Fribourg : părintele Crăciun, Père Noël, a zis Noël Ruffieux, rîzînd în hohote şi descriind cu mîna dreaptă o volută în care românca din faţa lui chiar şi-a imaginat un Moş Crăciun îmbrăcat în straie preoţeşti şi cădelniţînd într-o fostă sală de clasă din liceul fribourghez Sainte-Croix.

Noël Ruffieux nu era însă doar animatorul acestei oaze ortodoxe din inima cantonului catolic, ci chiar definiţia vivantă a ecumenismului asumat. În adolescenţă începuse un noviciat în Franţa şi apoi se hotărîse să intre într-o mănăstire franciscană, la Chartreuse. Se întorsese însă la Fribourg să-şi dea bacalaureatul, iar aici o cunoscuse pe Monique. Se îndrăgostise de ea cum pînă atunci nu-şi imaginase că se poate cineva îndrăgosti, iar după bac a început să studieze împreună cu ea filologie franceză la Universitatea din Fribourg. S-au căsătorit, iar viaţa celor patru copii ai lor – crescuţi iniţial într-o familie catolică obişnuită, apoi atît de liberi în opţiunile lor, încît unul devenise protestant, altul budist – era un motiv de linişte pentru oricine şi-ar fi imaginat că Noël Ruffieux ar fi avut vreo vînă militantă. Era doar un om bun care se gîndea cum să-i ajute şi pe alţii, zicea Madame Haas despre nepotul favorit.

Felul în care ajunsese însă la ortodoxie era o taină, credea Madame Haas. Era prin ’56 cînd Noël s-a întors, pentru o scurtă perioadă, la Paris. Poate avea treabă, poate îşi făcuse drum prin frumosul oraş pe care doamna Haas spera încă să-l vadă la cei 103 ani ai ei. Era o primăvară din aceea intempestivă, care înfloreşte pomii de azi pe mîine, iar Noël se plimba, cu zîmbetul pe care noua lui viaţă i-l întipărise în ochi, prin parcul Monceau. Totul era bine, aveau deja primul copil, el începuse doctoratul, Monique îşi căuta o slujbă cît mai aproape de cartierul Pérolles. Îi plăcea mult parcul Monceau, încă din scurta lui perioadă franciscană, se mai plimbase pe acolo cu Père Jérôme, vorbiseră despre cele două împărăţii ale raiului şi despre familiile de îngeri din raiul lui Swedenborg. Père Jérôme rîsese : la cei aproape 18 ani, cîţi avea atunci, Noël era mereu interesat de familie, de comunitate, dar mai ales de micile familii armonice. Mereu avea cîte o întrebare despre familie: despre Sfînta Familie, dar şi despre familia lumească, improbabila potrivire între doi oameni complet străini.

La familie se gîndea şi atunci, plimbîndu-se prin frumosul parc Monceau. Se însera şi voia să caute un mic bistro să mănînce, să bea un pahar de bon vin rouge, poate să o sune pe Monique de la hotel, cînd a auzit, cu totul neaşteptat, un cor bărbătesc. A rămas pe loc, uimit, încercînd să-şi dea seama de unde se auzea cîntarea gravă, iar apoi a luat-o, ca dus pe sus, spre ieşirea ce dădea spre Rue Daru : era mica biserică rusă în care – află imediat cum intră – tocmai se încheia slujba darurilor presfinţite, la messe des Présanctifiés. Şi-a amintit că la ortodocşi era Vinerea Neagră – ei sărbătoriseră Paştele catolic în urmă cu două săptămîni – şi a intrat în mica biserică doar ca să se închine. S-a închinat, a primit împărtăşania sfinţită cu o zi înainte şi a trecut chiar pe sub masa de flori albe, ridicată în faţa altarului. Mai mult de-atît n-a povestit nimănui, dar trecerea lui la ortodoxie s-a petrecut în iarna aceluiaşi an. Nu părea schimbat după conversiune – spunea Madame Haas –, doar că rîdea şi mai mult, iar zîmbetul lui lumina orice încăpere, ca un bec de 200 de waţi.”

Foto: Mircea Struteanu
Foto: Mircea Struteanu

Simona Sora s-a născut în 1967 la Deva. A debutat editorial în 2008 cu eseul Regăsirea intimității (Cartea Românească), ce a primit Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru debut al revistei Observator cultural, Premiul pentru exegeză în proza românească, Premiul pentru debut al revistei România literară, și a fost finalistă a Marilor Premii Prometheus. În 2009 a publicat eseul Ultima Thule. Cetățile dacice din Munții Orăștiei (Artec, Spania), iar în 2014 volumul de publicistică Seinfeld și sora lui Nabokov (Polirom). Primul său roman, Hotel Universal (Polirom, 2012, 2013), a fost tradus în limba croată de Goran Colakhodzic, Ana Brnardic Oproiu și Adrian Oproiu (Bozicevic, 2015), iar în limba franceză de Laure Hinckel (Belfond, 2016) și a primit Premiul Academiei Române „Ion Creangă” pentru proză, Premiul revistei Accente pentru proză, fiind totodată nominalizat la Premiul „Festival du premier roman” de la Chambéry-Savoie. A tradus în română literatură spaniolă și hispano-americană (Carlos Fuentes, Crezul meu; Iván Repila, Băiatul care a furat calul lui Attila; Roberto Bolaño, O povestioară lumpen) și a fost inclusă în numeroase antologii românești de proză scurtă.





Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro