bookblog.ro

---

Jurnal de carantină: ce cărți a citit Andrea

Scris de • 17 June 2020 • in categoria Jurnal de carantină, Recomandari

Trebuie să recunosc că atunci când am început să înțeleg că se va instala Starea de Urgență și că asta va însemna că vom sta acasă, o parte din mine a simțit că voi avea o pauză de care aveam mare nevoie. Așa că am îmbrățișat-o fără să stau prea mult pe gânduri, motiv pentru care am fost luată prin surprindere când, după primele două-trei săptămâni simțeam că sunt în depresie. Și că nu mă pot bucura de nimic. Nici măcar de multitudinea de cărți pe care mi le pregătisem pentru această perioadă, nici de pisicile care erau fericite că nu mai stau închise singure în apartament toată ziua.

După ce am înțeles ce se petrece și am reușit să mă întorc la mine și mi-am revenit, am început să fac două lucruri în principal: să colorez mandale și, desigur, să citesc. Adică să mă bucur de exact pauza pe care mi-o dorisem. Am reamenajat simplu și rapid balconul, iar pisicile au putut să se bucure de aer împreună cu noi. Trei cărți pe săptămână părea un vis devenit realitate, la fel ca privitul porumbeilor fără un geam despărțitor.

Totuși, din cele multe cărți de care am avut parte, am să vă vorbesc doar despre câteva.

Ințelepciunea furiilor nostre. De la furia care distruge la furia care construiește, de Marc Pistorio

Pe acesta o începusem înaintea apariției acestei pandemii, dar n-am avut timp să mă aplec cu adevărat asupra ei până mai acum. Mi s-a părut potrivt ca într-o perioadă în care totul este închis să învăț despre un subiect de asemenea „închis”, în sensul că este considerat tabu. Nu ne manifestăm furia și nu vorbim despre ea. Însă forța ei vitală, esențială, reprimată în felul acesta duce, în cele mai multe cazuri, la lipsă de vitalitate, depresie și pierderea sensului. Căci ce putem fi dacă nu ni se permite să fim și să ne manifestăm?

Mai mult dcât atât, am înțeles din această carte cât este de important ca atunci când furia apare, în loc să o reprimăm sau să încercăm să o alungăm, să încercăm mai bine să aflăm ce se află la baza ei, ce i-a dat naștere și care este scopul pentru care s-a făcut simțită. Ea nu apare din senin și nici la întâmplare, ci are niște mecanisme prin care, odată ce le descoperim, ajungem să ne cunoaștem mult mai bine. Aceste furii ne pot comunica mai multe lucruri, ca de exemplu că simțim că ne-a fost invadat spațiul intim sau ne-au fost încălcate granițele, că ne simțim neluați în seamă sau că ceva ne rănește profund. 

Nevazuții de Katherine Web

Frumusețea acestui roman a reprezentat-o, pentru mine, în primul rând, felul în care a fost scris. Cu căldură și cu atenție la detalii, o atenție care a reușit să inspire în cititor sentimente și senzații care îl transpun direct în poveste. Este povestea servitoarei Cat, dar în același timp este și povestea unui preot care se pierde într-o lume a spiritului. În căutarea lui, pierde cu desăvârșire din vedere materia, ajungând să își uite și neglijeze soția. Habar nu are ce se întâmplă în propria casă, prea preocupat fiind să reușească să fie suficient de pur pentru ca micile spirite ale naturii, numite elementali, să i se arate. Între timp, soția lui este chinuită de singurătate și dorințe trupești pe care nu și le poate explica, dar înțelege cumva că au legătură cu dorința ei de avea copii. Este respinsă și umilită în dorința ei de către soțul neînțelegător prea prins în obsesia lui pentru puritate absolută. Servitoarea Cat observă toate acesta în timp ce visează la propriul ei absolut, dar care pentru ea se traduce în libertate. Pe care și-o dorește atât de mult încât până la urmă ajunge să facă o greșeală fatală care va duce totul spre un sfârșit tragic.

Dumnezeițele din Moravia de Katerina Tuckova

Acestă carte e făurită pe jumătate din imaginație și pe jumătate din fapte reale. Dumnezeițele din Carpații Albi erau femei cunoscătoare de plante și leacuri, care știau să vindece trupește și sufletește și care aveau puterea de a influența vremea. Totul era făcut printr-o profundă credință în Dumnezeu, însă asta nu îi împiedică pe oameni să le considere vrăjitoare. Autoritățile comuniste de la vremea respectivă ajung la concluzia că sunt dușmani ai poporului și ai sistemului și, deci, trebuie distruse. Ceea ce și fac în mod sistematic, după cum arată documentele de arhivă ce sunt prezentate de-a lungul cărții. Povestea însă nu este doar cea generală a unor femei vraci care erau iubite și urâte în egală măsură, ci și cea a acceptării unui destin personal, a unei legături transgeneraționale care oferă o identitate în lipsa căreia nimic nu poate fi construit. Este o poveste grea și sumbră, ca orice poveste care poartă în sine lecții importante.

Sărutul pictat de Elizabeth Hickey

Povestea din „Sărutul Pictat” este bazată pe fapte reale și are la bază personaje reale. Ea urmărește viața femeii care și-a dedicat existența lui Gustav Klimt prin iubirea și admirația pe care i-a purtat-o. Uniunea sinceră, sufletească, ce se creează între ei încă din prima clipă când micuța Emilie Floge, în vârstă de numai 8 ani, îl întâlnește pe marele pictor rămâne de nedesfăcut. În ciuda tuturor relațiilor acestuia, a vieții tumultoase într-o Vienă prezentată în culori vii, în care arta era în plină ascensiune, a războiului care a urmat și a tuturor greutăților, Emilie îi rămâne fidelă lui Klimt. În felul lui, și el îi este devotat, iar felul în care cei doi se susțin și se provoacă unul pe celălalt pe toate planurile este poate mai adevărat decât ar fi fost o relație convențională.

Red Hot and Holy de Sera Beak

Dacă sunteți într-o căutare spirituală personală sexuală, aceasta este cartea cea mai potrivită. Sera o numește o autobiografie spirituală, iar povestea ei ne prezintă într-un mod foarte personal drumul de regăsire de sine, după ce încă de mic copil a fost profund îndrăgostită de Dumnezeu. Căutările ei o duc de la religie la spiritualitate și de la Dumnezeu la Zeița Roșie. Prin legătura ei foarte personală cu acestă zeiță ajunge să își înțeleagă și să-și accepte feminitatea, și să vadă cum spiritualitea nu poate exista în afara corpului și fără pasiune. Înțelege în cele din urmă că sufletul este întrupat pentru a trăi aici pe pământ și nu într-o transcendență care ne îndepărtează de această lume pe care Divinitatea a creat-o pentru noi. Legătura cu această Divinitate se face prin autocunoaștere și acceptare a tot ceea ce purtăm în noi, lumină și umbră, prin plăcere și celebrare și prin suferință. Prin a fi prezenți în viețile noastre, în trupurile noastre, fideli sufletului care este o parte din Divinitatea care l-a creat.





Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Lucia spune:

    Sărutul pictat de Elizabeth Hickey este și va rămâne cartea mea preferată din pandemie.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro