bookblog.ro

---

Party de Halloween cu personajele tale preferate

Scris de • 31 October 2013 • in categoria Recomandari

La petrecerile de Halloween devenim cu toții un personaj, fie că suntem monștri, prințese sau cine știe ce altă fantezie încercăm să întruchipăm. Dar cum ar arăta o petrecere de Halloween la care vin chiar protagoniștii cărților? Ei în ce s-ar deghiza? În persoane reale sau în alte personaje? Și cum s-ar distra? Cu cine s-ar împrieteni?

Bookbloggerii și-au lăsat imaginația să zboare și fiecare a ales câte un personaj pe care l-a invitat la petrecere. Vedeți ce a ieșit :).

Poirot-halloween * Poate am citit prea multe romane polițiste, dar o petrecere de Halloween mi se pare locul perfect pentru a săvârși o infracțiune, cu șanse mari ca făptașul să nu fie descoperit. Îmi imaginez salonul scăldat în penumbră, identități incerte ascunse în spatele costumelor care se vor a fi cât mai înspăimântătoare, pânze de păianjen și dovleci crestați, numai buni pentru a adăposti un revolver sau un pumnal de mici dimensiuni.

Dar cel cu gânduri ascunse nu ar trebui să se bucure prea tare, deoarece în sală își face apariția celebrul detectiv Hercule Poirot, alături de bunul său prieten Hastings. Lui Poirot acest tip de petreceri nu i se par de bon goût, dar din politețe nu a putut refuza invitația contesei X, cunoștință mai veche și gazda evenimentului. Petrecerea anuală de Halloween este prilejul distinsei doamne de a-și reîmprospăta viața socială, adunând personalitățile locale sub acoperișul conacul vechi, în stil victorian, rămas moștenire de la soț.

S-au schimbat politețurile de rigoare. Acum Hastings, înfășurat într-o pelerină lungă, se străduiește să-și țină lipiți de gingii colții de plastic în timp ce degustă o băutură roșiatică, pe post de licoare sangvină.

Detectivul belgian, poartă, însă, vestimentația obișnuită. În ciuda acestui fapt nu face notă discordantă, fiind un personaj în sine. Este îmbrăcat într-un smoking elegant, cu butoniere argintii la mânecile cămășii scrobite, o mică broșă prinsă de rever și papion de mătase. Mustața neagră, bine arcuită, vine în completarea ținutei.

Savurând un pahar de Crème de cassis, lichiorul său preferat, Poirot privește mulțimea pestriță a personajelor din salon, cu costumațiile lor extravagante. Și, dintr-o dată, zumzetul petrecerii este acoperit de un țipăt puternic. Se pare că una din vrăjitoare a leșinat în mijlocul încăperii.

„Enfin, dragul meu Hastings, a sosit timpul să ne punem micile celule cenușii în mișcare...”.
Teodora Graur

 

foto 2  * Heatcliff a apărut la petrecere costumat în el însuşi. Tipic. De fapt, nici nu avusese de gând să vină, dar s-a hotărât în ultima clipă când Cathy a decis, în ciuda lui, să-şi petreacă seara cu insipidul de Linton. S-a gândit s-o invite la petrecerea de Halloween pe sora acestui om lipsit de viaţă, doar ca s-o facă geloasă pe Cathy. Însă s-a răzgândit repede. Şi-ar fi stricat singur seara. Aşadar, a părăsit Wuthering Hights pe la unsprezece seara, îmbrăcat în cel mai bun costum al său, negru cu o lavalieră roşie şi un trandafir sângeriu la butonieră. Şi-a făcut apariţia în Mustang-ul negru.

Când a intrat, figura lui întunecată şi privirea feroce, aproape sălbatică, au atras atenția. Mai ales din partea invitatelor. Parcă era prinţul întunericului. De fapt, era o idee bună să spună celor care îl întrebau în ce s-a costumat, că este Prinţul Întunericului. S-a dus la bar şi a cerut, elegant, un pahar de vin roşu. La prima înghiţitură şi-a dat seama că nu-i prea plăcea muzica. A ridicat o sprânceană către DJ. Un puşti purtând un tricou negru şi cu un craniu argintiu şi nişte pete roşii drept model, având nişte căşti supradimensionate pe cap. Hatcliff a ajuns la concluzia că puştiul poartă acele căşti ca să nu-şi audă propria muzică lipsită de gust. Lumea nu părea deranjată, însă, şi câteva prinţese se zbăteau pe ritmul insipid. El ar fi ales altceva, cu mai mult gust. L-a observat şi pe Dorian Grey bâțâindu-se împreună cu ele. Era îmbrăcat ca un dandy şi avea petrecută peste umăr o ramă de tablou. Heatcliff s-a întors dezgustat cu spatele, prefăcându-se că nu-l vede. Nu avea chef de discuțiile lui bombastice.

A încercat să poarte o conversaţie cu o domişoară care semăna cu Cathy, însă aceasta s-a dovedit extrem de neinteresantă. Julien Sorel, costumat în Napoleon, l-a plictisit vreo jumătate de oră povestindu-i despre campaniile marelui general. Dar lui Heatcliff chiar nu-i păsa de acest general francez. Ce treabă avea el cu Franţa? Gândurile lui erau tot la Wuthering Hights şi trecea în revistă diferite moduri în care ar fi putut să-l facă pe Linton să sufere crunt. Măcar fizic. Ar fi putut să-l întrebe pe Julien ce metode de tortură folosea Napoleon.

Petrecerea nu era pe gustul lui, dar era ceva de făcut. Avea să mai stea vreo două ore pe-acolo, iar apoi se va întoarce acasă. O plimbare nocturnă prin pădurea mlăştinoasă i se părea mult mai atrăgătoare.
Andrea Balint

 

DSC_9210 Star Wars t-shirt  * Ron se costumează în Darth Vader cu ajutorul fraţilor lui gemeni, Fred şi George.

Ajungând primul la petrecere, Ron începe cu un Manhattan, pentru alungarea emoţiilor. Nu mănâncă nimic, fiindcă deschizătura costumului nu permite decât introducerea unui pai. Pe măsură ce restul invitaţilor se recunosc, toată lumea începe să se întrebe cine este tăcutul care dă pe gât cocktail după cocktail. Misterul îi aduce popularitatea la care sperase pe ringul de dans. Singura care îl ignoră toată seara e Hermione, deghizată în bibliotecară. Cu puţin timp înainte să i se facă rău, Ron se opreşte în dreptul ei şi îi recită încrezător: „Respir greu, sunt hămesit în costumul îmbâcsit, dar de tine-s copleşit, cred că m-ai afurisit!”.

În următorii doi ani, Ron refuză să mai ia legătura cu Fred şi George.
Alexandra Găujan

 

halloween 1  * Cum am ajuns eu într-o astfel de situație? Ca orice adolescentă care se respectă, eroină de urban fantasy, am fost constrânsă de cea mai bună prietenă (deși nu știu dacă va mai fi cazul, după această întâmplare) să merg la petrecerea de Halloween a Nefilimilor. Organizată de Institut. Unde sigur dau nas în nas cu Jace. Ce contează că avem o bătălie de purtat cu Valentine? Și că Jace s-ar putea să-mi fie frate? Dacă Isabel vrea să ne distrăm, cam greu să îi spun nu. Ok, nimic grav până acum. Dar de ce a trebuit să îmi aleagă ea costumația?

Ah, am uitat. Eu sunt Clarissa Fray, Clary pe scurt. Cu ce mă ocup? Shadowhunter proaspăt descoperit, cu abilitatea specială de a crea rune (un fel de „vrăji” cu care obținem un fel de „super-puteri” și ne batem cu diverși demoni) și personajul principal feminin din seria Mortal Instruments .

Dar să revenim la dilema serii. Cred că echipamentul de shadowhunter și runele pictate pe mine erau elemente suficient de înfricoșătoare pentru un costum de Halloween reușit. Isabel nu a fost de acord. Așa că acum sunt impersonarea perfectă a vrăjitoarei Bianca.Hakamori_Majo_Bianca Buze negre, cusute la colțuri, blush cu tonele în obraji, cusături negre desenate pe gât, unghii negre, fustă scurtă neagră, cu pliuri de școlăriță, maieu alb (bine, Isabel a simțit nevoia de mai mult glam, ca de obicei), un bolero fantezist cu mâneci largi, alb și el, cizme până la genunchi, simple, negre (din nou, interpretarea Isabelei). Zici că sunt materializarea tablei de șah. Isabel zice că nu știu ce e sexy.

În fine...așa că iată-mă în versiunea „cuminte” a Pandemonium-ului, clubul în care am dat, pentru prima dată, de un demon și de Jace. Trebuie să admit că are și Institutul momentele sale de inspirație. Mi-am luat un cocktail portocaliu-sângeriu, cu „sânge de demon” artificial, preparat special marca Magnus Bane. Vrăjitorul garantează „senzații tari” într-un dovleac. Sper ca măcar asta să mă binedispună. Dacă nu, am mai ochit niște prăjiturele mov, cu marțipan și lichior de cafea, făcute de Alec. Sună mundan, dar cunoscându-l pe Alec, sigur există vreun ingredient surpriză...
halloween-party-cookiesAlice Teodorescu
Foto 1
Foto 2

* Cu o mișcare sigură a mâinii își încheie și ultimul nasture de la cămașa neagră. Îmbracă cu mișcări studiate și sacoul de aceeași culoare care îi vine ca turnat. Croiala nu face decât să îi accentueze statura și fizicul de invidiat. Masca din piele se mulează perfect pe jumătatea de față sub care ascunde în mod simbolic monstrul din el. Jumătate om mânat de rațiune, jumătate om al instinctelor mortale.

Ce-ar fi o petrecere fără un psihopat canibal printre petrecăreții asupra cărora planează o țintă invizibilă?

Privirea-i de gheață cercetează sala mare de banchet în căutarea unei deviații de comportament care să trădeze un caracter pe măsură, a unui semn că individul merită pedepsit și torturat ca mai apoi să fie servit la cină alături de o garnitură de ciuperci sote și o porție de cartofi ușor rumeniți în unt și condimente, acompaniat de un pahar de Merlot. Aproape că poate gusta sângele victimei pe vârful limbii dar se mulțumește să își amâne plăcerea pentru un alt moment al serii. Își lasă timp să găsească prada perfectă pe care să o obosească într-un alambicat joc psihologic de-a șoarecele și pisica.

hannibal

Așa ajunge la bar unde comandă un pahar de Merlot și începe să scaneze camera. Întâi îi cade privirea pe chelnerul cu aperitive care pare puțin prea sigur pe el și care are un licăr diavolesc în privire, apoi ar fi doamna în vârstă care-și deplânge tinerețea printr-un costum de vampă sau poate că ar fi mai gustos avocatul care se laudă cu ultimele procese câștigate apărând veritabile scursuri ale societății. Da...aroganța dă o anumită savoare cărnii pe care ajunge să o vadă etalată splendid alături de tartinele cu caviar, creveții cu mango în frunze de andive și brânza camembert coaptă cu roșii uscate și jalapeno.

Și ar putea să termine rapid printr-o lovitură la carotidă cu acul de cravată din jad roșu în formă de dragon. Singura pată de culoare în costumația lui, amintind de lichidul vital pe care-l va scurge.

Noaptea e încă tânără iar Hannibal canibalul e la vânătoare după un mielușel pe care să-l reducă la tăcere.
Călina Matei





Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro