bookblog.ro

---

Semne și simboluri sacre – călătoria profanului prin sacru

Scris de • 28 August 2013 • in categoria Recomandari

Când spui semne și simboluri sacre aproape că-ți vine să zici Dan Brown și să te lansezi într-o teorie a conspirației la finalul căreia te simți bulversat. Școala de vară la care am fost invitate de către Fundația Calea Victoriei n-a fost nici pe departe o inițiere în misticim sau vreo încercare de deslușire și aplicare a unei tehnici de ghicit savante în care astrologia și tarotul se însoțeau spre deschiderea viitorului personal.

În schimb a fost o prezentare obiectivă și detașată a unor practici și sisteme sacre, venite de cele mai multe ori din Asia și care în drum spre Europa s-au camuflat în profan și în jocuri de societate ca în cazul tarotului sau horoscopului.

colaj bb semne si simboluri

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce am aflat noi în 5 zile?
• Ce este un semn și cum evoluează spre simbol (în sens filosofic și nu semiotic) - Simbolul este un intermediar care ușurează comunicarea de la o realitate vizibilă la alta invizibilă, non-figurabilă. De exemplu soarele și luna care devin dincolo de aștri cerești simboluri tutelare ale masculinității și feminității în mitologii sau religii.
Alchimia la origine era o formă de accesare a planului spiritual individual care prin codificarea prin simboluri chimice și nu numai ajunge mai apoi să fie exclusiv un studiu al reacțiilor dintre substanțe, fapt ce se datorează în special opunerii religiei care o considera o practică eretică.
Mandalele reprezintă simboluri spirituale și ritualice în Hinduism și Budism care ajută în procesul de meditare și sunt construite de către un discipol și un maestru cu scopul de a fi memorate și internalizate până în punctul în care pot fi invocate în meditație fără a exista și suportul fizic al acestora. Structura unei mandale respectă un tipar clasic în care apar cele 4 puncte cardinale înconjurate de unul sau mai multe cercuri reprezentând samsara (și implicit ciclicitatea vieții) iar în centru se afla punctul de interes numit bindu (cauza primă ca în alchimie).
Tarotul a început ca joc de societate în Italia secolului XV, căpătând abia prin secolul XVIII valența de artă divinatorie. Arcanele majore ilustrează călătoria nebunului prin viață și diversele stadii de evoluție umană (Magicianul, Marele Preot, Hierofanul etc.) care pot fi asociate și samsarei sau ciclului de reîncarnări succesive din Budism. Arcanele minore vin în completarea și apărarea celor majore deși atât sensul acestora cât și al celorlalte sunt supuse unor serii contradictorii de interpretări, discreditându-le ca simbol.
Zodiacul în diversele sale forme – europeană, chinezească, egipteană - și în relație cu religiile care le-au folosit pentru a anticipa evenimente viitoare reprezintă un sistem de teologie arhaică sau astromagie, mult mai stabil în interpretare decât tarotul, fapt ce i-a oferit și un grad mai mare de încredere printre parcticanții acestuia, nu de multe ori influențând decizii politice la marile curți regale europene. Diferențele care apar de la un zodiac la altul țin mai mult de gradul de detaliere al acestuia sau de asocierea simbolurilor adiționale (zeități sau elemente naturale – pământ, foc, apă, lemn, metal)
Corpul uman păstrează în sine un sistem al micro și macro elementelor prezentate până acum care reflectă credințele religioase, uneori până în punctul în care au reprezentări clare ca de exemplu chakrele. Acestuia îi sunt asociate ca ritualuri yoga sau rugăciunea, așa cum a intrat ea la origine în religia creștină.

A fost o școală asemeni unei călătorii spirituale care deși ne-a indus în eroare în ceea ce privește raportul dintre informațiile pe care ne așteptam să le primim și cele pe care le-am primit, în fond ne-a arătat modelul mai mare al existenței în care toate deprinderile cu iz ezoteric se interconectează într-o țesătură ce oglindește imaginea lumii de la origini și până în prezent.

În concluzie experiența poate fi una personalizată pentru că modul în care ne-au fost date informațiile și interacțiunea cu Mario Barangea au permis interpretarea în cheie proprie a celor studiate și au putut deschide pe mai departe apetitul pentru anumite aspecte care pot fi aprofundate.

Recomandări:
• Ultimul capitol din Istoria Religiilor de Mircea Eliade;
• Aventurile imaginii – Gilbert Durand;
• Ochiul de foc – Olivier Clement;
Baraka.

Foto 1, 2, 3
Scris de Alice Teodorescu și Călina Matei





Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro