Autor: A. S. Byatt
Rating:
(ediţia în limba engleză)
Acum ceva vreme am citit cartea autoarei britanice A. S. Byatt Îngeri şi insecte, volum alcătuit din două romane: Morpho Eugenia şi Îngerul conjugal. Din diverse motive am tot amânat redactarea recenziei pentru că spun din capul locului: cartea lui Byatt mi s-a părut greoaie din toate punctele de vedere.

Primul roman, Morpho Eugenia, prezintă viaţa exploratorului William Adamson care se îndrăgosteşte de Eugenia, o fiinţă frumoasă parcă scoasă din poveştile cu zâne. Titlul romanului reiese clar din numele femeii iubite, Morpho Eugenia fiind un fluture extrem de frumos care ajunge la stadiul final printr-o serie de mutaţii morfologice.

Acţiunea pare simplă, deşi extrem de greu de urmărit: William se îndrăgosteşte de Eugenia şi în urma unei declaraţii de dragoste pe care numai un biolog o putea face (anume un nor de fluturi în sera familiei Eugeniei) cei doi se căsătoresc. Deşi în urma căsătoriei cei doi au cinci copii, fericirea lui William este în permanenţă redusă de răceala nevestei cât şi datorită incapacităţii acestuia de a pleca în Amazonia.

Tinerii se îndepărtează pe parcurs unul de celălalt, ajungând ca William să descopere mai multe puncte comune cu guvernatoarea Matty Crompton, care-i împărtăşea pasiunea pentru insecte. De aici până a descrie viaţa furnicilor a fost numai un pas pentru A. S. Byatt, motiv pentru care m-a făcut de multe ori să pun cartea deoparte şi să revin cu greu asupra ei.

Povestea continuă într-un ritm lent şi plictisitor până în momentul în care William îşi prinde nevasta în braţele fratelui, moment în care acesta înţelege de ce primul logodnic al Eugeniei s-a sinucis şi de ce aceasta pare atât de diferită faţă de celelalte femei pe care le-a întâlnit. Finalul este extrem de brusc, William plecând în Amazonia împreună cu Matty, cei doi îmbrăţisându-se pe vasul care-i ducea tot mai departe de Anglia.

Cel de-al doilea roman a fost mai dificil pentru mine, şi asta întrucât nu mă pasionează atât de mult spiritismul şi acest peisaj cenuşiu al Angliei. În Îngerul Conjugal Lilias Papagay este soţia căpitanului care-i duce pe William şi pe Matty în Amazonia, căpitan dispărut pe mare. Lilias încearcă să ia legătura cu soţul ei prin intermediul spiritismului.

Pe lângă acest personaj care în final îşi regăseşte soţul, naraţiunea se împarte între doamna Hearnshaw care a încercat de multe ori să aibă un copil, fiecare încercare eşuând, şi povestea de dragoste dintre Arthur Henry Hallam şi Emilia, sora poetului Alfred Tennyson. Acest triunghi amoros se află sub un semn de întrebare şi asta nu pentru că ar exista şi aici o relaţie incestuoasă, ba dimpotrivă cititorii pot presupune existenţa unei relaţii homosexuale între cei doi prieteni, Arthur şi Alfred.

Indiferent cum, volumul Îngerul conjugal este mai facil (şi chiar mai scurt decât primul). Cu toate acestea, nu pot să îi ofer acestei cărţi mai mult de 2 steluţe şi asta pentru că m-am luptat literalmente cu paginile cărţii (per total cartea este destul de subţirică), cu stilul greoi şi nu în ultimul rând, cu o acţiune care mi se părea fie seacă, fie extrem de puerilă.

Mai mult decât atât, îmi vine şi greu să integrez volumul într-una dintre categoriile noastre! Indiferent cum, aleg să integrez Îngeri şi insecte în categoria literatură contemporană şi asta numai datorită acţiunii post-moderne cu gust victorian a cărţii.

Dacă din primul roman rămânem cu morala inspirată de furnici şi anume faptul că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par, din cel de-al doilea roman nu pot să nu observ o viaţă lipsită de preocupări înalte, o viaţă fără idealuri înalte, mistică. Îmi permit să spun că nu mi-a plăcut deşi colecţia Cotidianul o recomandă cu căldură. Desigur, părerea mea este subiectivă, rămâne să descoperiţi voi dacă o să vă placă ori nu scriitura lui A. S. Byatt!

Scrisa de Cristina Teodorescu