bookblog.ro

---

Nestemate visătoare

Scris de • 9 July 2008 • in categoria SF/Fantasy

Autor: Theodore Sturgeon
Rating: 5 stele - Theodore Sturgeon - Nestemate visătoare rating - recenzii carti

Theodore Sturgeon - Nestemate visătoare - recenzie cartiProblema majoră cu care mă confrunt atunci când vorbesc despre opera lui Sturgeon este că nu ştiu exact de unde să încep. Asta se întâmplă deoarece romanele sale sunt mai mult decât suma părţilor lor componente, iar aceste parţi componente sunt aproape perfecte şi dacă sunt luate de unele singure. Am avut aproape aceeaşi problemă si cu Richard Matheson, dar de data asta chiar simt că am în faţă o nucă de cocos pe care trebuie s-o sparg cu capul.

Cum puţină trivia nu strică niciodată, Theodore Sturgeon a avut şi alte preocupări în afară de cele literare. A lucrat ca vânzător ambulant de frigidere şi reviste, s-a înrolat în Marina Comercială, a fost manager de hotel în Indiile de Vest, a condus un bulldozer în Puerto Rico şi lista poate continua. În timpul acesta scria şi povestiri SF, iar prima dintre ele a fost publicată în 1938. Erau probabil acele vremuri sălbatice în care un scriitor tânăr şi ambiţios putea face orice. Kurt Vonnegut chiar recunoştea că personajul său, Kilgore Trout, era bazat pe Theodore Sturgeon.

Sturgeon avea o zicală faimoasă, care spunea că nouăzeci la sută din literatura SF e o mizerie, dar în general nouăzeci la sută din orice e o mizerie. Şi se poate ca, din cei zece la sută rămaşi, o mare parte să se afle în lucrările lui Sturgeon. Citiţi More Than Human şi veţi descoperi una dintre capodoperele SF-ului anilor 1950, care avea să influenţeze puternic generaţiile următoare de scriitori.

Nici Nestemate visătoare nu se lasă mai prejos. Ocupându-se de teme ca identitatea, sociopatia, ura sau nedreptatea socială, romanul anunţa în 1950 venirea pe scenă a unui viitor maestru. Paradoxal, pe tot parcursul carierei sale Sturgeon nu avea să devină un nume popular printre cititori, dar avea să fie apreciat de critici, iar influenţa sa asupra unor scriitori ca Ray Bradbury, Harlan Ellison, sau Samuel R. Delaney este vizibilă şi recunoscută.

Romanul urmăreşte copilăria lui Horty Bluett, un băieţel care descoperă că are capacitatea uimitoare de a-şi regenera degetele care i-au fost retezate când a fost atacat de tatăl său adoptiv, iar mai târziu îşi poate modifica total forma corpului, mimând alte persoane. Fugind de acasă datorită abuzurilor, Horty este salvat de artiştii unui circ ambulant. Talentul lui Sturgeon, cu care schiţează scene vii în doar câteva cuvinte, este vizibil în scena în care Horty ajunge prima dată la circ:

Pentru Horty, totul era captivant şi misterios. Nu numai că îi întâlnise pe aceşti oameni, dar mai era şi emoţia şi misterul ce-l aşteptau, împreună cu felul în care urma să înceapă noua viaţă, cu rolul pe care urma să-l joace şi cu replicile pe care avea să fie nevoit să le memoreze. Iar acum, în zorii zilei, avea în faţa ochilor însuşi bâlciul. Drumul lat şi întunecat, acoperit cu talaş, părea că împrăştie pe alocuri, între şirurile de tarabe şi estrade, o luminiscenţă slabă. Aici, un tub fluorescent plăsmuia năluciri în lumina crescândă a zorilor ce se iveau; dincolo, un carusel părea să întindă braţe lacome ce se ridicau din silueta-i scheletică. De pretutindeni se înălţau sunete stinse şi neîntrerupte, venite parcă de pe altă lume, iar în aer plutea un miros de pământ jilav, floricele de porumb, transpiraţie şi bălegar.

Aici îl va întâlni Horty pe directorul sociopat al circului, un fost doctor numit Canibalul. Acest doctor descoperise cu ceva vreme în urmă nişte cristale extraterestre, îngropate adânc în pământ, care pot să creeze imitaţii perfecte ale plantelor cu care intră în contact. În unele cazuri mai rare, cristalele pot să cloneze chiar şi oameni sau animale, iar în cazurile excepţionale două cristale pot crea o persoană complet nouă. Desigur, Canibalul plănuieşte să folosească cristalele pentru a se răzbuna pe societatea care l-a nedreptăţit în trecut. Într-o scenă vitală pentru intrigă, Canibalul îi explica Zenei (femeia care îl ascundea pe Horty) cum a aflat el toate acele lucruri despre cristale şi cum le-a forţat să făcă ce vrea el:

- Cum poţi" cum de poţi fi atât de sigur? întrebă Zena cu grijă.
- Datorită unor frânturi de informaţii pe care le-am obţinut când le-am provocat suferinţă. Străfulgerări, scânteieri de gânduri. De ani de zile le tot îmboldesc şi pentru fiecare o mie de şocuri pe care le administrez, obţin câte un fragment neînsemnat. Nu sunt lucruri pe care să le pot exprima în cuvinte; le ştiu doar. Nu în detaliu, nu foarte clar... dar e ceva deosebit în legătură cu visele care ajung să fie împlinite. Acestea nu înfăptuiesc fiinţe ca Gogol sau ca Solum - incomplete sau prost făcute. E ceva mai degrabă ca arborele pe care l-am descoperit atunci. Iar lucrul acela împlinit va fi probabil uman, sau pe aproape... şi dacă aşa va fi, o să-l post stăpâni.

Lucrurile se complică atunci când degetele lui Horty cresc la loc şi Canibalul află de acest lucru. Nu pot să reproşez nimic poveştii, decât poate că este prea scurtă. Stilul lui Sturgeon de abia se vede, iar aceasta este marca marilor scriitori.

Nestemate visătoare este o adevărată lecţie de SF, deşi pleacă de la ideea unor cristale magice, idee care azi poate să pară un pic simplă. Este un roman scris foarte bine, captivant de la cap la coadă, în care Sturgeon abordează teme majore şi le prezintă cu îndemânarea unui maestru, iscusinţa unui magician, sau foamea unui canibal.

Scrisă de Cristi Mitran





Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Pingback: Noutăţi de vară « Colierul de perle al bunicii

  2. Pingback: Tu şi SF-ul: ghid practic | bookblog.ro

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro