bookblog.ro

---

Oile privesc in sus

Scris de • 19 September 2006 • in categoria SF/Fantasy

Autor: John Brunner
Rating: 5 stars

John Brunner Oile privesc in susOile privesc in sus este genul de carte care ar trebui sa fie pe lista de lecturi obligatorii pentru orele de ecologie, daca s-ar preda asa ceva in scoli. Chiar daca a fost scrisa in 1972, si in 2006 pare extrem de (poate chiar "˜prea"™) actuala.

Alaturi de Zanzibar (Stand on Zanzibar), Calaret pe unda de soc (Shockwave Rider) si Orbita periculoasa (The Jagged Orbit), Oile privesc in sus se inscrie in seria de distopii ale lui Brunner, de aceasta data tema abordata fiind poluarea. Motto-ul cartii, "Va rugam pastrati digul curat. Aruncati gunoaiele in mare." poate parea fictiune, dar din pacate nu este asa - sursa sa este cartea God"™s Own Junkyard (1964), un eseu in imagini despre deteriorarea peisajului american.

Actiunea e plasata, in cea mai mare parte, intr-o America dintr-un viitor nedefinit (poate chiar anii 2000), in care poluarea a atins cote alarmante. Mersul pe strada fara masca de gaze este un pericol pentru sanatate, parazitii au ajuns imuni la insecticide, avioanele supersonice cauzeaza avalanse, practic orice persoana sufera de cel putin o boala, iar din ce in ce mai multi copii se nasc cu malformatii.

Ca si in predecesoarea sa, Zanzibar, actiunea din Oile privesc in sus se desfasoara pe un numar foarte mare de fire narative: personaje care apar si dispar in cateva pagini, pentru a reaparea la sfarsitul romanului, personaje care mor imediat dupa ce au fost introduse sau, dimpotriva, dupa ce cititorul a avut timp sa se ataseze de ele. Totusi, coeziunea e pastrata de cateva figuri ce se mentin, direct sau indirect, in mijlocul evenimentelor.

Unul dintre personajele de legatura este Jacob Bamberley, milionar, tatal a 8 copii adoptivi, filantrop si director al unui trust care produce hrana ieftina pentru lumea a treia. Chiar daca din afara are o imagine imaculata, realitatea nu este atat de roz: toti fiii adoptivi sunt caucazieni, fara handicapuri grave, iar familia sa are parte de privilegii mult peste cele ale populatiei. Din motive care nu sunt dezvaluite decat la sfarsit, Nutripon, produsul distribuit de Bamberley Trust pe post de ajutor umanitar, cauzeaza tulburari psihice in randurile celor care il ingereaza, ducand la manifestari violente si sute, chiar mii de morti.

Un alt personaj important, care, desi apare foarte putin in mod direct, influenteaza cursul evenimentelor, este Austin Train, fost om de stiinta si autor al unor best sellere ce iau in discutie problemele ecologice ale Statelor Unite. Chiar daca acesta s-a retras din viata publica, crezul sau (o versiune a acestui, mai exact, cu care Train nu este intru totul de acord) este dus mai departe de asa-numitii "˜trainiti"™, teroristi ecologici care ii saboteaza pe cei pe care ii considera vinovati de starea mediului.

Romanul este foarte fragmentat, fapt care ajuta la crearea imaginii unei tari in prag de colaps. Din pacate, acest lucru poate fi dezorientant pentru unii cititori, datorita numarului foarte mare de personaje, de evenimente si de legaturi intre acestea. Pe de alta parte, descoperirea legaturilor poate deveni un motiv foarte bun pentru o eventuala recitire a cartii, pentru ca este practic imposibil ca cineva sa prinda toate conexiunile de la prima lectura.

Dar personajele nu sunt singurele "˜instrumente"™ pe care le foloseste Brunner pentru a isi spune punctul de vedere. Unul din aspectele care diferentiaza Oile privesc in sus de romanele "˜clasice"™ este intercalarea de titluri de ziar, fragmente de dialog, reclame, versuri, transcrieri de emisiuni tv etc., care intrerup si completeaza din loc in loc naratiunea.

Chiar daca in curand se implinesc 35 de ani de la publicare, Oile privesc in sus ramane (sau devine?) actuala. Barurile de oxigen descrise in carte au aparut in anii "™80 in Japonia, actiunile de sabotaj ale Earth Liberation Front sunt foarte similare celor ale trainitilor, "natural food stores" din SUA sunt asemanatoare retelei Puritan din roman, si exemplele ar putea continua. Asa cum remarca si autorul, citat in postfata editiei americane, partea cea mai ingrijoratoare este ca majoritatea covarsitoare a ideilor pe baza carora a fost scris romanul au fost imprumutate din realitatea cotidiana a anilor "™60-"™70, doar putin exagerate.

"In aceeasi zi, in California de Nord, fusesera puse doua pancarte intr-o dumbrava de sequoia, a carei taiere o autorizase guvernatorul. Doua sute din ultimii sase sute ramasi in stat. Pancarta anunta: PENTRU FIECARE COPAC PE CARE-L VETI UCIDE, VA MURI UNUL DINTRE VOI.
Fagaduiala a fost indeplinita cu ajutorul pistoalelor automate Schmiesser. Scorul actual e de optsprezece oameni la saptesprezece copaci.
Destul de strans."

"Putem restabili echilibrul ecologic, al biosferei etc. - cu alte cuvinte putem trai cu mijloacele noastre, in loc sa facem o risipa ireparabila, asa cum facem de-o jumatate de secol - daca exterminam cele doua sute de milioane de indivizi care sunt cei mai extravaganti si mai risipitori din specia noastra."

Reviewer: Jen





Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. billy spune:

    Jen, din comentarii si recenzii simt ca esti o cunoscatoare avizata si pasionata de SF.
    Am o problema care ma roade de ceva timp.Nu am apucat sa citesc la timpul potrivit “Odiseea spatiala” a lui Clarke. Am vazut senzationalul film al lui Kubrick si finalul deschis ma lasa sa-mi imaginez tot felul de explicatii si sa-mi derulez o multime de scenarii posibile.
    Intrebarea este: daca o citesc, nu cumva o sa mi se rupa filmul asta, care deocamdata imi place al naibii de mult? Merg pe mina ta.

    raspunde

  2. Jen spune:

    Hm. In primul rand, cartea e scrisa dupa film, nu invers. Adica nenea Clarke a colaborat cu nenea Kubrick la film, dupa care a scos si o carte. Eu am citit intai cartea (in franceza, deci nu am priceput chiar tot), dupa care am vazut filmul (care, sincer, m-a plictisit prima data, si de-abia a doua oara am reusit sa il vad complet).

    nu stiu daca sunt cea mai avizata parere, pentru ca nu le tin minte bine pe nici una. ce stiu sigur e ca in carte mi-a placut foarte mult inceputul (oamenii preistorici si monolitul), care in film e mult mai scurt.

    siii… trebuie sa plec. promit ca mai scriu cand ma intorc :)

    raspunde

  3. Dan Radulescu spune:

    Cartea nu face decat sa fie un companion deosebit de reusit la film. Clarke chiar scrie intr-o prefata ca pana la urma nu a rezistat sa nu scrie si o carte dupa film pentru a clarifica anumite lucruri si pentru a avea o poveste mai copleta. Eu iti recomand sa citesti si cartea.

    raspunde

  4. billy spune:

    Iti multumesc, Dan, pentru informatia precisa chiar daca nu iti voi urma recomandarea.Prefer ambiguitatea filmului.
    Multumesc si lui Jen, chiar daca informatia e incompleta din motive obiective.Iti sint dator cu un pont fiindca am inteles ca practici lectura de autobuz.Am practicat-o si eu mult timp si am reluat-o de curind din motive de trafic.Din pacate, placerea mi-a fost diminuata de comentariile intrigate ale celor din jur, care nu intelegeau de ce nu-mi testez melodiile de pe mobil sau macar nu ma uit la fata de la pagina 5.
    Si acum pontul, pe care il stie toata lumea.MP3. Cu castile in urechi si cu un SF bun in mina singura problema apare doar la cap de linie cind te da soferul jos din autobuz.

    raspunde

  5. Jen spune:

    Scuze pentru comentariul intrerupt la jumate :) Vad ca deja te-ai hotarat. Sincer nici nu stiu ce ti-as recomanda. Eu n-am inteles complet nici filmul, nici cartea. Romanul nu explica totul, nici pe departe. Dar, dupa cum am spus, eu am citit intr-o limba pe care oricum nu o intelegeam complet…

    Cat despre RATB, aia e si solutia mea: mp3 player, un scaun mai ferit, ca sa nu sara populatia in varsta pe mine, cartea in mana si la revedere! Cum eu merg aproape de la un capat la altul al liniei, am timp de citit si m-am invatat sa ignor ce se intampla in jur. Mai ales daca am o carte care ma prinde…

    raspunde

  6. Alex Pop spune:

    Pe zi ce trece aceasta “deteriorarea a peisajului” poate fi vazuta peste tot, in special in aglomeratiile urbane.

    Recent, am dat peste un site non-profit, al unei organizatii care se ocupa cu plantarea de copaci. Deosebit era faptul ca, la aceste plantari organizate in parcuri, scoli, pe strazi, luau parte doar copii. O astfel de actiune poate sadi in sufletul nevinovat al acestora, respect si dragoste pentru natura, respectiv viata.

    raspunde

  7. jp_tm spune:

    “cele doua sute de milioane de indivizi care sunt cei mai extravaganti si mai risipitori din specia noastra” -asta fost partea cea mai faina din roman…la cine credeti ca s-a gandit englezul?-too bad he died- “Sheep look up” e una din favoritele mele, o recitesc cam o dat la 1-2 ani, si ma intreb daca chiar vom ajunge sa cumparam tuburi cu oxigen…

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro