Autor: Neil Gaiman
Rating:

(ediţia în limba engleză)

Îmi place mare parte din opera lui Neil Gaiman. Mi-au plăcut anumite poveşti din Sandman (una dintre cele mai populare serii de comic books făcute vreodată), mi-a plăcut mult Zei Americani, am râs din plin citind Anansi Boys. Şi mi-a plăcut primul capitol din Stardust. Aş fi vrut să-mi placă tot, de la un cap la altul, dar nu s-a putut, pentru că Gaiman are foarte multe momente de, în lipsa unui termen mai bun în română, "hit or miss".

Stardust începe foarte bine, într-un sat din englez numit Wall, aflat la poalele unor dealuri de granit. Dincolo de acele dealuri se află lumea zânelor. Tânărul Tristan Thorn îi promite iubitei sale, Victoria Forester, că va găsi steaua pe care au văzut-o amândoi căzând dincolo de zid, şi ea îi spune că atunci se va mărita cu el. Inevitabil, Tristan porneşte în lumea zânelor, doar că steaua se dovedeşte a fi o fată tânără, nu o bucată de meterorit. Aventura va atinge proporţii epice, pe măsură ce tot mai multe facţiuni doresc capturarea fetei, din diverse motive.

Lucrul care impresionează din start este limbajul propriu-zis, care în unele momente devine chiar poetic, rivalizându-l pe Shakespeare (mai ales atunci când chiar citează din Shakespeare). De la metafore, la epitete şi comparaţii, Stardust este un text foarte bine realizat estetic. Lumea fantastică este una pre-Tolkien, influenţată din plin de folclorul englezesc. Personajele însă sunt stereotipice, de la tânărul plecat în căutarea aventurii, la vrăjitoarea cea rea, regele aflat pe moarte, sau prinţii sociopatici care se omoară pentru coroană (corul format din prinţii morţi e remarcabil totuşi).

Stardust e un basm privit printr-o prismă modernă, şi asta se simte în tonul şi ritmul său. E un amestec straniu de intrigă modernă şi atmosferă tradiţională, dar acest lucru nu merge pe atât de bine pe cât am fi vrut. Personajele sunt unidimensionale, ritmul în care se desfăşoară povestea este inconstant, răsturnările de situaţie par forţate, multe situaţii se rezolvă în stil deus ex machina, iar finalul este dezamăgitor.

Cartea este potrivită pentru un cititor ocazional, care vrea o poveste simplă şi scurtă. Ecranizarea este la fel de potrivită. Dar pentru cititorul versat în literatura fantasy Stardust este dezamăgitoare, mai ales pentru că Gaiman a dovedit deja că poate mai mult.

Reeditată în 29 Octombrie 2007

Nota autorului:

Am reeditat recenzia de faţă pentru că am crezut că am fost prea dur cu unele aspecte ale cărţii, fără să mă justific. De asemenea, ecranizarea apărută anul acesta atrage destulă atenţie. Opiniile mele despre carte rămân însă neschimbate.

O recenzie de: Cristi Mitran