bookblog.ro

---

V for Vendetta

Scris de • 2 September 2008 • in categoria SF/Fantasy

Autor: Alan Moore
Ilustrator: David Lloyd
Rating: 5 stele - Alan Moore - V for Vendetta rating - recenzii carti

(ediţia în limba engleză)
Alan Moore - V for Vendetta - recenzie cartiMomentul meu preferat din V for Vendetta se petrece la începutul cărţii a doua. Undeva sub străzile Londrei, V îi arată lui Evey un truc de magie, făcând o iepuroaică să dispară dintr-o cuşcă de metal. Fata îl roagă să-o aducă înapoi şi el îi face pe plac. Voalul se ridică şi cuşca goală este înlocuită de iepuroaică. "Dar acum casa ei a dispărut."

V for Vendetta a fost primul efort a lui Alan Moore care s-a concretizat într-o serie continuă. Până în 1982 Moore lucrase doar la benzi episodice în Doctor Who Magazine sau alte reviste, dar Dez Skinn i-a oferit ocazia să lucreze la noua lui revista, numită Warrior. Moore l-a cooptat ca grafician pe David Llyod, cu care mai lucrase înainte, şi împreună au creat o Mare Britanie distopică şi un anarhist cu mască de Guy Fawkes.

Inspiraţia lui Moore pentru V for Vendetta a venit parţial şi din climatul politic al vremii. Britanicul a pornit de la ideea că partidul conservator va pierde alegerile din 1983, iar de aici a ajuns la un război nuclear şi o Anglie condusă de un partid fascist. În realitate însă, Tatcher a câştigat alegerile şi revista Warrior a fost cea care a pierdut în final, închizându-se în 1985. Astfel Moore şi Lloyd nu au mai apucat să-şi termine seria.

Dar norocul le-a surâs în 1988, când americanii de la DC Comics le-au făcut o ofertă. În cele din urmă V for Vendetta a fost terminată şi tipărită complet în zece numere color (faţă de ediţia din Warrior care era alb-negru).

Povestea pe care cei doi o spun aici este pentru genul de oameni care "nu închid televizorul când încep ştirile", după cum spune Lloyd în prefaţă. La baza ei se află lupta dintre anarhism şi fascism, singura luptă politică ce a existat vreodată, după părerea lui Moore. Eroul ei îşi spune "V". Poartă o mască de Guy Fawkes (anarhistul care a încercat să arunce în aer clădirea parlamentului britanic în 1605) şi o pelerină. Nu aflăm niciodată cine se ascunde în spatele măştii, deoarece V este o idee, o întruchipare a anarhiei.

V o salvează pe Evey, o fată tânără care lucrează într-o fabrică de muniţii şi este obligată să se prostitueze, din ghearele unor poliţişti corupţi şi o duce în ascunzişul său de sub străzile Londrei. Anarhismul nu înseamnă haos, îi explică el, ci lipsa liderilor, iar societatea veche trebuie distrusă pentru a face loc celei noi.

De aici V îşi începe planul complicat pentru a distruge regimul fascist care conduce ţara. Dar, pe măsură ce aflăm mai multe despre V, descoperim că lupta sa este şi o răzbunare personală împotriva sistemului care l-a încarcerat şi nedreptăţit în trecut. După cum declară Moore, ideea finală este că cititorul trebuie să-şi formeze propria părere despre V. Este nebun? Este un luptător pentru libertate? Este un fanatic? Are dreptate sau nu are dreptate? Este anarhia sa mai bună decât fascismul? Pentru unele întrebări nu există răspunsuri bune.

Nu vreau să dezvălui nimic despre poveste, dar pot să spun câteva lucruri despre felul în care este spusă. Când Moore şi Lloyd au pornit la drum, şi-au propus să prezinte aventurile lui V doar cu dialog şi imagini, în 3 cărţi alb-negre. Fără baloane în care ne sunt dezvăluite gândurile personajelor, fără reprezentările efectelor sonore, fără acea voce narativă supremă care ne împărtăşeşte anumite informaţii importante la momentele potrivite.

Această abordare este dusă la extrem în capitolul 3 al celei de-a doua cărţi, intitulat suggestiv "Video" (de altfel, toate numele de capitole încep cu litera v), în care V atacă singur o staţie de televiziune şi preia controlul transmisiei. Drumul său de la intrare până în sala de emisie este însoţit de dialogul a două emisiuni, urmărite pe mai multe ecrane de tehnicienii de la etaj. Prima emisiune este un sitcom jalnic despre un cuplu care se confruntă cu problemele vieţii de zi cu zi şi fac tot timpul glume ridicole (ca în 90% din sitcomurile moderne), în timp ce a doua emisiune este un documentar foarte serios despre atentatele teroriste din Scoţia. Chicotelile celor doi sunt însoţite de poveştile unui soldat care vorbeşte despre maşini capcană şi camarazi morţi, un amalgam foarte reprezentativ pentru amestecul de violenţă şi cretinitate al televiziunii moderne - se pare că Moore a avut ceva puteri profetice.

Alte mici detalii tehnice apar la tot pasul în cele trei cărţi ale seriei. Unele sunt mai discrete, altele sunt făcute să iasă în evidenţă. Camera de filmat sub care scrie "FOR YOUR OWN PROTECTION" apare de două ori în două panouri consecutive pe prima pagină a primei cărţi. V arată emfatic spre biblioteca sa, unde a păstrat poate ultimele exemplare ale cărţilor arse de regimul fascist. Pe cotoare se văd clar titluri precum Divina comedie, Faust, Shakespeare, sau I Am Legend. Asemenea detalii vor apărea în toate operele lui Moore, doar că în Watchmen vor fi mai puţin evidente şi vor avea un impact mai mare.

Dar există şi detalii subtile. Litera "V" apare de mai multe ori şi capătă mai multe înţelesuri. Aproape tot dialogul lui V este scris în pentametru iambic (ca în operele lui Shakespeare). V citează din romanul V al lui Thomas Pynchon. Şi de fiecare dată când cineva mai este citat apar ghilimelele de rigoare. Trebuie să menţionez şi talentul evident al lui Lloyd, care a desenat fără cusur tot ce i-a cerut Moore şi chiar mai mult.

Însă cele mai subtile sunt alegoriile. Dacă baza poveştii este alcătuită din lupta dintre anarhism şi fascism, nunaţele ei sunt date de lupta dintre stat şi identitate personală, conformism şi libertate. Ideile anarhiste ale lui V sunt bazate pe teoriile lui Bakunin, care printre altele spunea că societatea nouă trebuie construită peste rămăşiţele celei vechi. Având acest lucru în vedere, ne putem întoarce la scena cu iepuroaica, pe care am prezentat-o la început. Iepuroaica din cuşcă este captivă în lumea ei, cu care probabil s-a obişnuit. Dispariţia iepuroaicei ne face să vedem că o cuşcă e în cele din urmă doar o cuşcă. Iar în final iepuroaica apare din nou şi cuşca dispare. Casa ei dispare, dar ea este liberă şi poate să-şi facă alta.

Acesta nu este doar o trimitere la ideea lui Bakunin, ci o alegorie pentru întreaga poveste a lui Evey, care este eliberată de V din închisoarea ideologică a sistemului fascist. Este o alegorie şi pentru povestea lui V, pentru povestea Inspectorului Finch (care trebuie să-l prindă pe V), pentru întreaga ţară asuprită. Moore reuşeşte să cuprindă mesajul cărţii într-o singură pagină ilustrată.

În prefaţă, Moore spune că regretă micile "naivităţi" şi scăpări ale poveştii din primele două cărţi. Însă, în mod ironic, ele sunt mai evidente în a treia carte, publicată la ceva vreme după celelalte două. Sfârşitul este singurul loc în care ideologia anarhistă a lui V şi monologul lui Evey par forţate şi la nealocul lor. Mesajul este transmis poate într-un mod prea evident.

Totuşi, marele defect al cărţii (care este însă mic, în comparaţie cu tot ce V for Vendetta face bine) este neclaritatea mesajului anarhist. V dă jos sistemul fascist şi promovează o lume a anarhiei, însă nu primim nici cea mai mică idee despre cum această lume va funcţiona. Cartea se termină cu flăcările revoluţiei, dar lumea mai bună care trebuie să-i urmeze nu ne este prezentată.

Aceeaşi problemă o întâlnim şi în finalul din Watchmen, deşi este pusă oarecum sub altă formă. Geniul lui Moore dărâmă barierele mediului în care lucrează, dar nu pune nimic în locul lor. Moore vrea ca oamenii să gândească pentru ei înşişi. El poate să ne arate drumul, dar nu-l poate parcurge pentru noi. Nu poate să fie un lider într-o lume fără lideri.

Poate că aici intervine eşecul nostru ca cititori sau consumatori/creatori de artă. Cu siguranţă, Hollywoodul eşuează teribil, persistând în greşelile sale. Începând din 2001 cu From Hell, continuând cu League of Extraordinary Gentlemen în 2003 şi probabil cu Watchmen în 2009, ecranizările hollywoodiene ale cărţilor lui Moore sunt dezastruoase. V for Vendetta a fost ecranizată în 2006, de nimeni alţii decât supraapreciaţii fraţi Wachowski, care au reuşit să îngroape mesajul cărţii sub o droaie de efecte speciale şi scene de luptă, deformând viziunea lui Moore într-o reacţie la politica contemporană a preşedintelui Bush. Problema pe care Moore o indică foarte bine este lipsa originalităţii creative, suplinită ineficient de o reciclare nesănătoasă a aceloraşi concepte învechite.

Sfârşitul din V for Vendetta ne lasă precum iepuroaica, liberi dar pe drumuri (de alftel, ultimul panou îl arată pe Inspectorul Finch, plecând singur pe autostrada care iese din Londra). Povestea s-a terminat, dar dacă i-am înţeles mesajul putem face alte poveşti. Ne putem imagina viitorul fără lideri la care făcea aluzie autorul. Dar, dacă nu am înţeles o să facem zeci de ecranizări după aceeaşi carte, o să ne plângem că finalul este neclar şi povestea o să devină o cuşcă pentru imaginaţia noastră.

V for Vendetta nu vorbeşte doar despre pericolele unui stat fascist sau despre răpirea libertăţii. Vorbeşte (fără să vrea) despre pericolul unui fascism artistic, pericolul unei culturi globalizate care omoară tot ce nu este profitabil sau făcut după standard, la fel cum fasciştii din carte şi cei adevăraţi au făcut cu oamenii care erau diferiţi faţă de ei.

Nu cred că Moore a dorit să spună acest lucru când a scris cartea, iar eu am făcut această recenzie privind retrospeciv, la modul în care a fost primită şi tratată opera sa. Nu ştiu dacă el îmi împărtăşeşte această părere, dar în orice caz puterile sale profetice sunt, prin alegorie, mai mari decât vrea el să admită.

Oricum doriţi să o interpretaţi, V for Vendetta este o operă capitală, profundă şi cultă, pe alocuri amuzantă şi per total înfricoşătoare. Micile stângăcii pe care le menţionează Moore pot fi uşor trecute cu vederea, iar povestea per total este mai mult decât suma celor trei cărţi. V for Vendetta este captivantă, provocatoare şi greu de uitat, la fel ca ideile pe care le propune, fie ca suntem de acord cu ele, fie că nu. În cuvintele lui V:

Alan Moore - V for Vendetta - recenzie carti"Remember, remember the fifth of November,
The gunpowder treason and plot.
I know of no reason why the gunpowder treason
Should ever be forgot."

Scrisă de Cristi Mitran





Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Si mie mi se pare ca a reusit pe deplin.
    o zi minunata iti doresc

    raspunde

  2. mvs spune:

    Intradevar, filmul putea fi ceva mai bun.

    raspunde

  3. Paula spune:

    Exciting movieand very thrilling , but the book is much better than the movie :)

    raspunde

  4. Suzana Melcu spune:

    frumos vorbit despre carte. unde se gaseste de cumparat pe limba romana?

    raspunde

  5. Cristi Mitran spune:

    Nu se gaseste in romana. Uite-o in engleza:
    http://www.okian.ro/shop/product/index.php?product_id=806235

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro