bookblog.ro

---

Fragment: „Cartea mării” de Morten Strøksnes.

Scris de • 30 April 2020 • in categoria Stiri

Cartea mării de Morten Strøksnes

Editura Polirom, colecţia Biblioteca Polirom, seria Actual

Traducere din limba norvegiană de Diana Polgar

 

-fragment-

O lungă listă de criterii determină alegerea fiecărei bucăți de batog pentru export, de la culoare și miros, la lungime, grosime, consistență și aspect. Are peștele urme de gafă ? Vinișoare sau pete de sânge ? Sau poate urme de ficat pe gât sau pe burtă ? L‑au ciugulit păsările ? Și, bineînțeles, nu trebuie să fie mucegăit sau murdar de pământ. În secolele care s‑au scurs de la stabilirea standardelor de calitate pentru batog prin ordinul regal din 1444, cei însărcinați cu sortarea au dezvoltat un limbaj propriu. Surse de la mijlocul secolului al XVIII‑lea, provenite din târgușorul hanseatic Bergen, în care principala îndeletnicire era prepararea peștelui uscat, vorbesc despre răspândirea acestuia. Ele menționează diferite categorii de batog în funcție de calitățile lui : lübsk zartfisk, dansk zartfisk, hollender zartfisk, hamburger høkerfisk, lübsk losfisk și așa mai departe.

Astăzi se lucrează cu treizeci de categorii rămase încă de pe vremea hanselor. Principalele sunt prima, sekunda și Africa. Italienii pun cel mai mare preț pe rango, un sortiment de pește slab, fără cusur, care depășește șaizeci de centimetri lungime. Burta trebuie întotdeauna lăsată deschisă pentru verificare. Toate sortimentele din categoriile prima și sekunda sunt inițial pregătite pentru piața italiană, în vreme ce categoriile mai ieftine sunt exportate în Africa.

În avion spre Bodø am nimerit lângă un gentleman nigerian care trăieşte-n Manchester de când se ştie și care e broker de pește. Mergea la Lofoten ca să stabilească futures cu producătorii de batog, după cum mi‑a povestit, fiind în special interesat de capetele de cod, foarte căutate în vestul Africii. Se pare că la sfârșitul primăverii o să vândă în țările africane capete de pește care nici n-a fost pescuit încă.

Seara mâncăm bucățelele de file pe care Hugo le‑a răzuit de pe capetele de cod și le‑a făcut friptură, prăjindu‑le cu pielea în jos. E o carne care are alt gust decât restul peștelui, e mai fermă, cu fibre puțin mai groase și seamănă oarecum cu carnea crustaceelor.

În timp ce mâncăm, Hugo îmi spune o poveste ciudată, sau mai degrabă grotescă. Pe la mijlocul anilor 1960, când era mic, la Helnessund s‑au construit trei hjeller, niște schele piramidale mari, pe care s-au pus la uscat, în miezul verii, zeci de mii de bucăți de pollack. În nordul Norvegiei nu se usca pollack, dar acum era vorba de cu totul altă piaţă. În multe locuri din Africa era război civil şi foametea făcea prăpăd.

În pește erau muște. Aşa că, înainte să fie exportat, oameni în costume albe de protecție l-au stropit cu DDT, insecticid extrem de toxic. Exportul de pollack uscat în țările africane devastate de război a încetat, din fericire, după câțiva ani, își amintește Hugo.

Ar trebui să stea de veghe cineva în noaptea asta, să nu vină nurcile la pește – e ultimul meu gând înainte să mă trântesc în pat îmbrăcat și să adorm instantaneu.

***

Premiul Uniunii Criticilor din Norvegia 2015

Doi ani au trebuit să treacă până într-o seară de vară când, în insulele pe cât de izolate şi sălbatice, pe atât de maiestuoase ale arhipelagului norvegian Lofoten, doi prieteni au luat, în sfârşit, hotărârea: să plece într-o expediţie primejdioasă în largul mării, la vînătoare de rechini boreali. Specie ancestrală de dimensiuni impresionante, ce trăieşte sute de ani, rechinul boreal a stârnit groaza şi imaginaţia pescarilor nordului din cele mai vechi timpuri. Se spune că ochii lui fosforescenţi, năpădiţi de paraziţi hipnotizează prada, iar carnea extrem de toxică poate să provoace transe halucinatorii. În barca lor pneumatică, înarmaţi cu echipamente de pescuit rudimentare, poveşti incredibile şi ambiţiile nemăsurate ale vânătorilor de balene legendari, naratorul şi Hugo Aasjord, artist excentric şi pescar experimentat, pornesc în căutarea acestui monstru enigmatic. Inspirată din fapte reale şi întreţesută cu poveşti uimitoare despre viaţa puţin cunoscută a oceanului, cu biologia, istoria, poezia şi legendele sale, Cartea mării este o celebrare a universului marin, a aventurii şi a prieteniei, dar şi un semnal de alarmă pentru protejarea unui ecosistem greu încercat de acţiunile oamenilor, dar atât de important pentru dăinuirea vieţii pe pământ aşa cum o ştim astăzi.

„O expediţie de dimensiuni epopeice deschide calea informaţiilor fascinante despre mări şi oceane în această eco-aventură marină… Erudiţia, umorul înţepător şi scriitura simplă ale lui Strøksnes se contopesc într-o istorie naturală proaspătă, cuceritoare.” (Publishers Weekly)

„O carte pătrunzătoare şi fascinantă, evocând figuri memorabile precum Ahab al lui Melville sau bătrânul lui Hemingway… Arta ingenioasă a lui Morten Strøksnes este aceea de a ne aminti încă o dată că prinderea peştelui mare este cea mai puţin importantă parte a poveştii.” (The Wall Street Journal)

„O carte extraordinar de captivantă… Un tur de forţă… O operă de meditaţie şi contemplare, cu un orizont larg şi deschis ca îndepărtatele linii de coastă ale nordului, pe care le evocă atât de frumos.” (The Spectator)

Morten Strøksnes (n. 1965) este scriitor, istoric, jurnalist şi fotograf norvegian. După ce a studiat la Oslo şi la Cambridge, a ales să urmeze o carieră jurnalistică. A scris reportaje, eseuri, articole şi recenzii pentru cele mai importante ziare şi reviste norvegiene şi este o voce activă în dezbaterile publice. A publicat patru volume de reportaj literar care s-au bucurat de aprecierea criticii şi a colaborat la multe altele. Cartea mării (2015), întâmpinată cu mult entuziasm de cititori şi tradusă deja în peste douăzeci de limbi, a fost distinsă, printre altele, cu Premiul Brage şi Premiul Uniunii Criticilor din Norvegia.





Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro