bookblog.ro

Cum se scrie o carte cu fiecare pagină pe care o citeşti

Titlu: Cartea Mironei
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2010
Numar pagini: 415
ISBN: 978-973-675-620-7

Cumpără cartea

Mirona vrea să scrie o carte. Şi o scrie, paradoxal, în timp ce tu o citeşti. Eroina, de 19 ani, iubeşte un bărbat cu 20 de ani mai în vârstă, trece prin experienţa celui de-al Doilea Război Mondial şi se zbate să scape de răutăţile înrădăcinate de generaţii ale unei familii în care nu se recunoaşte.

[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

Pânza de păianjen

0Cella Serghi - Pânza de păianjen recenzie
Autor: Cella Serghi
Rating: Cella Serghi - Pânza de păianjen rating - recenzii carti
Editura: Jurnalul National
Anul apariţiei: 2009
415 pagini
ISBN:978-973-675-600-9

Când am citit Aceasta dulce povară, tinereţea şi nu mi-a plăcut, toată lumea mi-a zis că nu aceea este "cartea Cellei Serghi". Că dacă vreau să citesc ceva cu adevărat frumos să citesc Pânza de păianjen. De atunci am tot căutat-o, dar în puţinele dăţi în care am şi găsit-o, m-am reorientat în ultimul moment către altceva.

Însă apariţia cărţii în colecţia Jurnalului Naţional a fost exact ocazia de care aveam nevoie. Nu a stat prea mult timp pe raft pentru că deja Andrei Roşca o recomanda cu mult entuziasm. Pentru cine nu înţelege de ce este asta important, Andrei nu prea citeşte autori români, iar faptul că l-am auzit vorbind atât de mult despre Cella Serghi şi Pânza ei m-a convins că trebuie să încep să o citesc cât mai repede.

Am trişat puţin pentru că [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

Aceasta dulce povara, tineretea

Autor: Cella Serghi
Rating: Cella Serghi - Aceasta dulce povara, tineretea rating - recenzii carti

Cella Serghi - Aceasta dulce povara, tineretea - recenzie cartiAm obiceiul ca din cand in cand sa mai arunc cate o privire prin biblioteca familiei (care nu cuprinde cartile cumparate sau "rapite" de mine). Nu este Biblioteca din Alexandria, nici macar nu ocupa o camera intreaga, dar de fiecare data gasesc cel putin un titlu pe care nu imi amintesc sa il mai fi vazut. La fel s-a intamplat si cu Aceasta dulce povara, tineretea; nu mai citisem de mult un autor roman, iar titlul m-a dus cu gandul la Ileana Vulpescu; am deschis de doua ori cartea, in doua locuri diferite, mi s-au parut destul de bune frazele pe care le-am gasit acolo, astfel ca am "plimbat-o" pe Cella Serghi pana la mare si inapoi.

Nu cred ca marea a fost motivul pentru care cartea mi s-a parut slaba, mai ales ca subiectul pare promitator: naratoarea, care este chiar autoarea, avand in vdere ca face referire mereu la unul din romanele ei, se afla la un sanatoiu din Mangalia unde o cunoaste pe Patricia, alintata Cita, o doamna destul de in varsta, care nu mai are foarte multe zile de trait. Fiind o admiratoare a scriitoarei, si vrand ca dragostea pe care a trait-o sa nu fie pierduta pe vecie, ii da naratoarei un numar impresionant de scrisori, schimbate cu Ion Berezeni, un psihiatru de succes insurat, acum singurele marturii ale unei iubiri aproape ireale.

Autoarea o asculta pe Cita povestind, si decide sa ii indeplineasca dorinta, lucru pe care il face insa dupa destul de mult timp, cand un cutremur darama cutia in care pastrase scrisorile. Astfel ca asterne pe hartie foarte multe din epistole, impletite pe alocuri cu cateva dialoguri scurte sau comentarii proprii. Aflam astfel de copilaria trista a Patriciei, de lipsa de dragoste din viata sa, de o casatorie ratata, si despre relatia ei din timpul razboiului cu doctorul Berezeni, trimis pe front.

De ce nu mi-a placut romanul? Pentru ca este in mare parte compus din scrisori, care insa in afara de faptul ca exprima sentimente mistuitoare de dragoste si dor, nu exprima nimic altceva, parca timpul ar fi stat in loc, si nu s-ar fi intamplat nimic altceva, nici macar in viata celor doua personaje. Probabil ca o dragoste atat de mare este o povara dulce, cu atat mai mult cu cat isi gaseste si sfarsitul.

"M-am obisnuit atat de mult cu scrisorile Tale, incat in zilele in care, prin capriciile postei, scrisoarea Ta intarzie, ma simt stingher, deposedat, fara rost. A fost astazi o atare zi, goala de continut."

"Iubitul meu, dragul meu, as vrea mai intai sa iti scriu marunt pe patru pagini ca te ador. Nu stiu ce altceva voi izbuti sa iti spun din cate as vrea. Sunt infinite sentimentele, gandurile mele pentru tine (...)"

Aveam dreptate insa, stilul este asemanator cu cel al Ilenei Vulpescu. Intreband in stanga si in dreapta, am aflat ca Mirona si Panza de paianjen ale aceleiasi autoare ar fi de fapt operele ei de arta, pentru care a si fost sustinuta de scriitori ca Liviu Rebreanu si Camil Petrescu. O asemenea sustinere te face sa te intrebi...

O recenzie de: Raluca Alexe

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro