bookblog.ro

Fecioara şi căpcăunul

Autor: Michel Tournier
Rating: Michel Tournier- Fecioara şi căpcăunul rating - recenzii carti

Michel Tournier - Fecioara şi căpcăunul- recenzie

Când eram copil şi terminam de citit din manualul de istorie câte o lecţie plictisitoare şi seacă, închideam cartea şi îmi imaginam evenimentele proaspăt învăţate în cele mai romanţate feluri. Le legam între ele cu poveşti ştiute doar de mine, inventam personaje secundare, pasiuni puternice şi motivaţii profund umane şi celor mai politice decizii.

Şi dacă o să credeţi amuzaţi că eram uşor excentrică, mă consolez cu gândul că măcar nu sunt singura care are acest obicei. Michel Tournier, intrigat de legenda lui Barbă-Albastră, a spus povestea personajului istoric din spatele mitului, completând el acele episoade pe care istoria nu le-a scos vreodată la lumină.

Cine a fost Barbă-Albastră?

Un fel de Dracula francez. Un mit imflamat de nevoia de a crede ca în întunecatul Ev Mediu cruzimea prindea dimensiuni mitice, că magia era ceva real şi că în spatele celor mai sângeroase acte stătea doar vreun soi de pact cu Diavolul sau alte forţe ale infernului. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Regele arinilor

Autor: Michel Tournier
Rating: Michel Tournier - Regele arinilor rating - recenzii carti

Michel Tournier - Regele arinilor - recenzie cartiAl doilea roman a lui Michel Tournier, după Vineri sau limburile Pacificului, Regele arinilor se apropie foarte mult de realismul magic, atât de la modă în perioada în care a fost scris: o atmosferă plină de semne şi premoniţii, în care orice eveniment are un înţeles ocult, în care chiar şi Abel Tiffauges,depanator la un garaj din Franţa, are un destin teribil de îndeplinit în descifrarea semnelor lumii.

"Scrierile sinistre ale lui Abel Tiffuage", pseudo-jurnalul acestui personaj contradictoriu, presupus a fi scris între anii 1938-1939 plin de nedumeririle, chemările, tulburările unui om chinuit, coincide cu debutul romanului. În scrierile sinistre se fac dese trimiteri la copilăria şi adolescenţa lui Abel în colegiul Saint-Christoph, lugubru şi neprimitor. În al doilea război mondial va trece prin o serie de întâmplări nefericite şi va ajunge prizonier într-un lagăr nazist.

Unul dintre multele simboluri ale romanului este Căpcăunul. Iniţial m-a dus cu gândul la o imitaţie grosieră faţă de căpcăunii lui Pascal Bruckner, dar aici parabola căpcăunului capătă sens în contextul ororilor naziste. Gí¶ring şi Hitler sunt căpcăuni, iar Abel este doar un visător într-o lume dezaxată. Iar dezechilibrul ei suprem îl aruncă chiar în locul în care se va desăvârşi destinul său, un loc încărcat de mit, de legendă, de simbol.

"Dar simţea mai ales chemarea formidabilă şi blândă a acestui spaţiu neatins, a acestui pământ argintat."

Aici, el aşa-zisul pedofil, dezechilibrat va găsi o fiinţă minunată, singura capabilă să-i ofere dragoste şi înţelegere, un elan orb, mesagerul unor vremuri apuse.

Cartea apare ca o pledoarie pentru reîntoarcerea la lumea magică, fabuloasă a timpurilor străvechi, la frumuseţea mitologiei germane în contradicţie cu ideologia bolnavă, absurdă a nazismului.

Abel Tiffauge, fie privit ca un demn urmaş a lui Humbert Humbert din Lolita, fie privit ca un simplu defavorizat al sorţii şi mai ales al împrejurărilor istorice sau un gânditor sui-generis este o construcţie mai mult decât interesantă. O carte care, aparent pare relaxantă, de citit într-o zi toridă de vara, sau în metrou , se dovedeşte foarte neliniştitoare, ridicând o mulţime de semne de întrebare.

O recenzie de: Oana Mezanote

Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro